Wine and dine la Bistro Matrioska. Cu Tudor Dan.

Până să descopăr pur întâmplător Bistro Matrioska, efectiv uitasem când m-a surprins ultima dată Bucureștiul. Ce-i drept, nici n-am mai fost foarte prezentă acasă. Dar acest aspect l-am schimbat la început de septembrie.

După o primăvară/vară culturală și ultra culturală în afara Bucureștiului, am rămas acasă. Periplul cultural a început într-un sfârșit de martie la Veneția, apoi a continuat cu aprilie-mai sub hashtagul #niciunweekendinBucuresti. Ultimul weekend din mai l-am lăsat Bucureștiului, cu periplu cultural prin capitală: Art Safari, Bookfest, Romanian Design Week, expoziția lui Ștefan Câlția, plimbat cu bicicleta la Comana, stat în Herestrău nocturn. Și apoi o vară prin Cluj, Sibiu, Vama Veche, Timișoara, Buzău, Gura Portiței, Ploiești, Sfântu Gheorghe, prin Banat, pe la bazinele termale ale vecinilor unguri, Craiova, Port Cetate, Glasgow, Edinburgh, Londra și Alba Iulia. Film, teatru, jazz, artă contemporană, galerii, concerte. Prieteni, vin, cafele, mare, munte. Un tăvălug de trăiri și sentimente, râsete sănătoase, prietenii noi, prietenii vechi, iubiri de-o vară. De toate.

La început de septembrie, m-am oprit. Aveam nevoie de o pauză și de un timp cu mine, fără să fiu în mașină sau în avion. Voiam acasă. Iar acasă mi-am dat seama că nu mai știam decât câteva locuri – nu neapărat hipsterești, dar unde am mai fost și știam exact ce experiență urmează să am și ce vibe îmi dă locul respectiv. Iar într-o seară, mi-am stabilit o întâlnire la Romană, mai nocturnă, astfel încât să mai am timp să lucrez lucrurile neterminate de peste zi.

Întâmplarea a făcut să ajung aici, la Bistro Matrioska. Atunci am scris următoarele:

Căutam un loc unde să termin de lucrat peste zi. L-am găsit pe Tudor și povestea Bistro Matrioșka. Nu-mi amintesc ultima dată când un owner de restaurant a venit să mi se prezinte, să-mi prezinte bucătarul și să stăm la povești, atât cât îi permite timpul.

Câteodată, doar câteodată, a doua opțiune este ceea ce căutai de fapt.

București frumos, bine te-am (re)găsit. Mă speriasem că te-am pierdut undeva între toate călătoriile.

Bistro Matrioska are un vibe atât de fain încât mi-e greu să-l descriu în cuvinte. Aș putea înșira niște adjective combinate cu niște elemente de arhitectură și design, dar n-o s-o fac. Sau aș putea să vă zic una-alta despre păpușile Matrioska pe care le puteți găsi acolo. Dar nu, vă invit pe voi să le descoperiți. Vă zic doar că au cea mai frumoasă mansardă publică din București*, cu o bibliotecă plină de povești, un pian cu coadă unde câteodată se cântă jazz și o pisică care veghează atent tot ce se întâmplă acolo.

Căutam un loc să lucrez, am descoperit un bistro unde să-mi încarc bateriile. Și pe Tudor, care-i unul dintre cei mai faini storytelleri pe care îi cunosc. Era clar că pentru seria de Wine & Dine să îl rog să-mi povestească câteva ceva din experiența lui cu vinul.

“Hai să bem un pahar de vin și să îți spun o poveste”

Cine mi-ar fi povestit acum 15 ani că o să ajung în locul în care sunt acum ar fi fost catalogat drept lunatic. Acum zece ani vinul pentru mine era binar, roșu sau alb, și nu prezenta nici un fel de atracție pentru mine. Timpul m-a făcut mai înțelept, îmi place să cred, și mi-a demonstrat faptul că am multe în comun cu vinul și mult de câștigat dacă îl studiez mai bine.

Cum așa? Păi… Îmi place să povestesc. Îmi place să construiesc lumi, să le descriu celor care au răbdare să asculte și imaginație să le experimenteze. Vinul adună poveștile în jurul lui. Cum și eu reușesc uneori, în jurul meu. Acum ceva timp am decis să îmi transform una din lumile mele imaginare într-o experiență cât se poate de reală, de concretă.

Am început prin a contura lumea pe care mi-o doream. A luat forma unei cărți pe care am numit-o Matrioșka. Vinul îmi era, în acea perioadă, doar un eliberator de inhibiții. Un pas hotărât înainte față de binaritatea din trecut, dar încă nu știam mare lucru despre el. Un pahar de vin roșu îmi ducea gândurile mai departe de trăirile de zi cu zi, iar în compania altor oameni mă însuflețea și mă ajuta să transpun gândurile în imagini. “Hai să bem un vin” a devenit, ca pentru atâția bărbați, un pretext pentru un început de relație sau pentru o aventură. Dar din nou, nu era doar atât. Am publicat cartea. Am prins curaj. Cu ajutorul unor oameni minunați, am deschis Bistro Matrioska, un loc care își duce clienții departe de Bucureștiul aglomerat și mereu prăfuit, înlocuindu-l cu un oraș plin de mister și de oameni calzi.

Și în drumul meu de la povestea din carte la realitate am ajuns să înțeleg puterea unui vin bun alături de o poveste captivantă. Treptat, m-am împrietenit cu licoarea parfumată și am început, cu pași mici, să avansez în explorarea vinului: Chardonnay, Syrah, Cabernet, petiant, baricat, sec, demisec. Am învățat câtă știință e în spatele unui vin reușit, am aflat câtă pasiune și cât efort sunt implicate pentru a aduce aromele subtile la suprafață și mi-am dat seama că vinul este cu atât de mult mai mult decât o simplă băutură. De când am început să-l cunosc, în multe nopți vinul mi-a fost inspirație, mi-a fost aliat și m-a făcut să simt și mai intens gustul bucatelor (și de multe ori, al discuțiilor).

Încă mai am multe de descoperit la vin. Cred că experiența mea cu vinul va evolua pe măsura maturizării mele și, cumva, pe măsură ce vor trece anii, ne vom învechi împreună minunat.

“Hai să bem un pahar de vin și să îți spun o poveste”. Așa va începe următoarea mea scriere.

*o să scriu la un moment dat și despre cea mai frumoasă mansardă din București, dintr-o casă cu circuit închis, unde într-o noapte am povestit până spre dimineață, la un vin, despre cât de frumos e Bucureștiul. Și unde există o arhivă impresionantă din perioada interbelică de cărți, planuri arhitecturale și chestiuni de decor interior. 

*Wine and dine este seria de articole a lunii care au ca punct central vinul și poveștile din jurul lui.