“Muzică, nu zgomot” este noul serial cu și despre muzică, și nu orice fel de muzică, ci acea muzică pentru care plecăm în lume să ne bucurăm de ea, continuă astăzi cu Andra Nicula. 

Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments

Cine-i Andra?

Îmi place să cred că sunt un mic meloman, care vara merge la festivaluri și iarna la concerte indoor. Mă găsești la birou sau prin oraș cu căștile pe urechi, iar dacă e muzică bună prin preajmă, mă poți vedea dansând.

Prima amintire de la un concert live

Prima amintire de la un concert live… Vara lui 2006, de la o fereastră foarte mare a unui apartament gol din Piața Mare a acelui frumos oraș, vedeam primul și singurul meu concert HIM. Mai mult ascultam decât vedeam, dar a fost o experiență foarte frumoasă pe care, cu siguranță am apreciat-o foarte mult la vârsta aia.

Cea mai mișto experiență de concert

După zeci de concerte văzute, după zeci de experiențe diferite pe care le-am trăit de-a lungul acestor ani, un concert care m-a impresionat destul de mult încât am rămas cu amintirea lui peste ani și ani a fost concertul lui Bon Jovi din Piața Constituției, din 2011. Și nici măcar nu sunt fană Bon Jovi, nu eram nici atunci, dar m-am distrat foarte bine atunci și am amintiri foarte frumoase. A fost unul dintre cele mai lungi concerte la care am fost: două ore și jumătate și nici măcar nu a fost așa complex. Cred că nu este, oricum, vorba despre complexitate, ci despre starea pe care o ai în acel moment. E totul subiectiv.

Cât despre cea mai mișto experiență de concert de afară… Uuum, hard to tell. Dar aș spune că prima experiență a unui concert pe alte meleaguri va rămâne și cea mai mișto. Prietenii mei s-au strâns laolaltă și mi-au făcut cadou bilete la Londra și la un bilet la un concert Leon Bridges, la Shepherd’s Bush. A fost un concert emoționant și o primă experiență care nu m-a dezamăgit cu nimic. Pretty well, aș spune, nu?

Prima dezamăgire muzicală live

Prima ușoară dezamăgire muzicală, care nu a fost neapărat una dpdv performance, a venit undeva prin 2007, la un festival de pe Lacul Morii (Coke Live), unde una dintre trupele mele preferate la vremea respectivă, Incubus, nu a cântat piesa mea preferată. Mi-a părut atât de rău încât, îmi amintesc și acum, m-am dus acasă, am deschis wimamp-ul și am ascultat-o până la refuz. Piesa aia este una pe care o iubesc și astăzi.

Festival sau concert

Concerte pentru trupele foarte foarte dragi mie, pe care le-aș vedea de nenumărate ori. Festivaluri pentru trupele pe care sunt curioasă să le ascult, dar pe care nu le-aș vedea neapărat în mod normal într-un concert doar al lor sau dimpotrivă, trupele pe care nu mi-aș permite să le văd live într-un concert doar al lor, pentru că nu sunt în orașe în care pot ajunge foarte ușor în acest moment. Sigur, dacă sunt trupe care m-au impresionat la un festival, voi merge să le văd separat, într-un concert doar al lor.

Experiența România vs străinătate

Nu le-aș compara tocmai pentru că mai avem multe de îmbunătățit. Și nu vorbesc doar despre organizatorii evenimentelor, ci și noi, oamenii. Populația care merge la festivaluri și concerte. De la statul la cozi până la reciclat paharele în care am băut bere. De fiecare dată când ies la un concert de afară sau vreun festival, îmi dau seama cât mai avem de crescut pe piața din România. Însă, o apropiere de ce se întâmplă pe afară o are (din multe puncte de vedere), Electric Castle – un festival la care eu m-am simțit bine de fiecare dată, lesne de înțeles de ce.

Normal circle sau VIP

Pentru mine foarte relevante la această categorie sunt următoarele: pasiunea mea pentru trupa respectivă și locul în care se ține concertul / festivalul. Am un prieten sunetist care mereu mă ‘ceartă’ că îmi place să stau în primele rânduri la concerte/festivaluri, dar asta doar pentru că îmi place foarte mult să fiu aproape (oricât de aproape ar însemna acest aproape) de artist și să-l văd, să simt că fac parte din acel mic Univers al lui pe care și-l creează aproape de scenă. Sigur, există și momente în care, oricât de mult ți-ai dori, nu vei putea reuși să te strecori în primele rânduri. Dar cred că prefer varianta asta decât cea de VIP.

Bugetul de festival

Bugete, bugete. Sincer, nu prea sunt omul calculat, omul cu excelul care să-și planifice cu foarte mare atenție banii atunci când plec la un festival. Îmi pun, ce-i drept, o anume sumă de bani în minte și încerc să mă încadrez în ea (bilet de avion + cazare + bani de cheltuială + bilet festival). Nu am calculat până acum până la ultimul leu/euro și prefer să nu calculez, pentru că știu că s-ar putea să-mi dea cu virgulă. Mai bine mă distrez cât pot și nu-mi impun nimic, decât să-mi pară rău ulterior. Pentru concerte e mai ușor. Plătești banii pe bilet + câte ceva de băut pentru seara cu pricina. În București, în medie, la concertele din Control, biletele sunt undeva la 50-60 lei. Depinde foarte mult și de numele trupei, de loc etc. Uneori încerc să fac calcule de genul: dacă prețul unui bilet pentru un solist sau o trupă care vine la noi este unul foarte apropiat cu unul de festival din străinătate, unde mai pot vedea alte trupe, o să aleg să fac asta, chiar dacă va mai implica și alte costuri (transport + cazare etc.).

Transportul la eveniment

Dacă există o posibilitate de deplasare cu un autobuz pus la dispoziție de festival, aleg varianta asta. De cele mai multe ori este chiar distractiv să împarți locul cu cei care vor asculta aceeași muzică cu tine. Nu am pretenții, aleg ce e mai ușor și mai la îndemână, având în vedere că nu am carnet și nu mă deranjează oricum să merg cu transportul în comun, dacă există varianta asta.

Cazare

Depinde foarte mult. Dacă am prieteni prin străinătate care mă pot caza, sure, merg către ei. Dacă nu, există întotdeauna Airbnb, varianta pe care am preferat-o cel mai mult în excursiile mele muzicale de până acum, pentru că da, plecările mele în străinătate sunt de cele mai multe ori conectate și de un concert/festival. Nu am stat până acum la cort și mă tem că nici nu intenționez prea curând. Un festival este foarte obositor oricum, iar dacă nu reușești să te odihnești așa cum trebuie, cred că nu poți face față unor seri de stat în picioare și dansat până dimineața.

Loc nou. Doar muzică sau și turism?

Barcelona este unul dintre cele mai bune exemple din acest an. De undeva din jurul orei 12 (ora prânzului), până în jurul orei 18 mă plimbam prin oraș, apoi, de pe la 19 până dimineața la 4-5 eram la festival. Nu recomand o astfel de nebunie nimănui, având în vedere că ajungi epuizat la somn dimineața, nici nu te odihnești suficient de mult și o iei de la capăt. Singurul lucru pentru care merită este sentimentul de fericire pe care îl simți când pleci de la un festival și știi că ai ascultat trupele pe care îți doreai să le asculți, că nu ai ratat nimic. E mai greu uneori, dar merită pașii ăia în plus făcuți în cadrul festivalului, doar ca să alergi de la o scenă la alta, ca să mai prinzi măcar o piesă de final.  

Top 3 experiențe muzicale locale/internaționale de anul acesta

This is such a spoiler pentru articolul meu de final de an! Nu aș vrea să le pun deja într-un top, pentru că mai am cel puțin patru-cinci concerte până la finalul anului. Dar o să spun așa, cumva aruncate din avion trei trupe: The National (Primavera Sound), The Blaze (Primavera Sound), Jorja Smith (Primavera Sound) și o să adaug și Son Lux (Electric Castle) și Rhye (Summer Well Festival).

Cât despre descoperirile făcute anul ăsta… Hmm… au fost câteva trupe foarte interesante la Electric Castle, o să menționez Onuka. Probabil că mai sunt, dar nimic notabil în momentul ăsta. Cel puțin nu pentru mine.

Cea mai mare surpriză muzicală a verii

Cea mai mare surpriză muzicală de anul ăsta… aș spune Son Lux, de la Electric Castle. Pe mine m-a impresionat destul de mult concertul de acolo, motiv pentru care am și rugat o prietenă să ia bilete pentru concertul din București chiar în timp ce eu mă bucuram de concertul de la EC.

Cea mai puțin plăcută surpriză muzicală a verii

Nu aș numi-o cea mai urâtă experiență, dar aș numi-o nefericită. La Primavera Sound, festivalul din Barcelona la care am fost în acest an, îmi doream foarte mult să văd Cigarettes after Sex, ca un preview pentru concertul lor de la Summer Well. Partea mai puțin fericită a fost că basul s-a auzit peste voce, iar concertul a devenit incomprehensibil. Am plecat dezamăgită spre altă scenă, refuzând să mai stau la un concert din care nu înțelegeam nimic. În schimb, prin legea compensării, la Summer Well concertul s-a auzit foarte bine și am reușit să mă bucur de muzica lor ftumoasă.

Whats next

Urmează Damien Rice, care a fost surprinzător*, Son Lux (pentru a doua oară), Still Trips (Control, 20 noiembrie) și Ben Howard (Brussels). Pe restul le lăsăm pentru anul viitor.

*Andra mi-a răspuns la curiozităților muzicale chiar înainte de concertul lui Damien Rice.

 

 

Write A Comment