#goodreads: 12 lecturi personale ale lunii februarie

Spuneam la sfârșitul lui ianuarie 2021 că unul dintre challenge-urile personale pentru anul în curs este să citesc mai mult și mai activ, în sensul în care aș vrea să rețin și eventual și să folosesc parte din descoperirile livrești. Așadar, lansez rubrica lunară #goodreads, pe de o parte ca să mă motivez să citesc mai mult și pe de altă parte să văd dacă îmi pot creea un stil de lecturi personale.

Citește și: #goodreads: 6 lecturi personale din luna ianuarie

În februarie am reușit să dublez numărul de lecturi din ianuarie, doar pentru faptul că am  renunțat la nopțile petrecute pe Netflix. Priorități 🙂

#goodreads februarie 2021

• 1001 de nopți: sunt câteva lecturi clasice pe care vreau să le citesc/recitesc, mai ales pentru importanța lor ca referință pentru istoria omenirii. Așa am ajuns să recitesc primul și ultimul volum din 1001 de nopți. Ceea ce mi se părea o poveste foarte faină (sau asta este ceea ce îmi aminteam despre lumea arabă prezentată de 1001 de nopți), s-a dovedit o semi-monstruozitate bazată pe violuri. Oribil, mai ales că au trăit apoi fericiți până la adânci bătrâneți.

• Demi Moore, Inside Out: este oficial primul audiobook pe care îl ascult integral, narat chiar de ea. Ca orice biografie de artist, are partea aceea de realitate și de aha moment. Însă ce mi-a plăcut cel mai mult este că la sfârșit, actrița explică că știe că toată lumea a văzut-o altfel, mai ales în momentele de alcool și droguri și alte dependențe, dar cel mai imporant pentru ea este să se prezinte ea pe sine așa cum s-au întâmplat lucrurile din perspectiva ei. Și credeți-mă, sunt o grămadă de povești care n-au legătură cu Demi Moore cea strălucitoare din filme, gale și evenimente de caritate.

• Evul Mediu, Arhitectura și Muzica: un studiu lejer, cu foarte multe referințe, care explică cum s-a schimbat arhitectura în Evul Mediu, și destul de puțin despre muzică – mă interesa mai mult partea muzicală decât arhitecturală, însă am găsit câteva referințe interesante despre cetatea de la Alba-Iulia și Biserica Neagră din Brașov în ceea ce privește alinierea celor două clădiri la lumea internațională.

• Lecții de viață de la Kierkegaard: sincer, eu încă am mixed feelings cu povestea cu School of Life. Înțeleg nișa și nevoia din piață, dar după ce am și participat în două rânduri la niște seminarii-talks a lor la Londra, nu pot spune că m-au convins. Eu cu filosofia nu am neapărat o poveste – în sensul că nu mă pasionează și n-am studiat, însă din când în când, mai deschid câte o carte cu speranța că scriitura o să mă prindă atât de tare încât voi studia mai mult. Revenind la carte, este doar un rezumat foarte sumar a ideilor filosofului danez, cu precădere chestiuni despre importanţa alegerii personale şi a angajamentului. Nu, n-am început să devorez Kierkegaard, mai aștept să mi se coacă mintea.

• Art before breakfast: o lectură foarte ușoară și foarte vizuală, adresată în primul rând artiștilor, foarte motivațională în zona de puțin câte puțin în fiecare zi poți să îți forma obiceiuri și chiar schimba stilul. Mărturisesc că am citit-o la începutul lunii și deși n-am început (încă) să desenez doodles și alte asemenea, m-a motivat să citesc zilnic.

• Incursiune în lumea bucătarilor cu Heritage:  dacă mă cunoașteți, știți deja că am o pasiune destul de mare pentru gastronomie și povești gastronomice. Mi-am propus ca măcar în fiecare lună să pătrund în bucătăria unui chef internațional, să îi aflu povestea de viață și cum inovează el în bucătărie. Sean Brock este un celebrity chef, iar Heritage mi-a plăcut mai ales pentru importanța pe care o dă legumelor și producției proprii, dar și a poveștilor din copilăria sa pe care le transpune în bucate acum.

• Ce știu cu adevărat sau cum m-am reîntors la Oprah: faza faină cu scriitura americană este că în majoritatea lor, americanii au această atitudine super pozitivă despre cum putem să facem lucrurile mai bine și mai bune. E un motivațional destul de accelerat sau cel puțin așa îl văd eu. Iar Oprah în această carte face multiple comparații cu viața ei personală și momentele de cumpănă, explicând cum a trecut peste. E o formă foarte interesantă de “și mie mi s-a întâmplat asta”, ceva aha moments și desigur, foarte multe citate care se potrivesc pentru a ridica moralul.

• The simplicity of cozy: Dacă aveți o oră liberă și vreți să intrați într-o atmosferă de pozitivitate și zen, The simplicity of cozy vă poartă prin toate expresiile care au devenit adevărați magneți de bună disponiție: hygge, fika, lagom și multe altele.

• Cartea-confesiune Toamna: credeam inițial că o să fie o lectură ușoară, de savurat cu o cafea, pe o bancă în parc, stând la soare. N-a prea fost așa, căci povestea este o scrisoare-confesiune a tatălui pentru fiica nenăscută. Cartea are și imagini reprezentative pentru fiecare lună din anotimp, iar poveștile oferite de Knausgard sunt sintetizate în aceste gânduri despre lumea înconjurătoare, totul fiind de o sensibilitate aparte. Revin curând și cu restul de anotimpuri din serie.

• Primăvară în Toscana: Luna aceasta, nevoia mea de călătorii a fost satisfăcută (parțial) de povestea din Primăvară în Toscana. E un love-story nu neapărat wow pe două planuri, cu elemente dintr-o Italie de care ne e dor: un conac splendid unde oamenii se înscriu pentru o săptămână la cursuri de gătit, predate de o doamnă italiană octogenară care oferă secretele bucătăriei din peninsulă.

• descoperirea fotografului Ion Cucu: surpriza lunii a fost descoperirea pur întâmplătoare a poveștii fotografului Ion Cucu, căruia deja i-am devorat cele două cărți descoperite, cea de-a treia sper s-o găsesc curând în anticariat. Dumnealui este fotograful care timp de 50 de ani a pozat toți scriitorii români înscriși (sau nu) la Uniunea Scriitorilor. Partea fascinantă a poveștii lui este că cele mai multe poze le făcea fără ca personajele să știe acest lucru, iar majoritatea lor sunt instantanee. Ce am mai descoperit este că întreaga arhivă fotografică a dumnealui – peste 20.000 de poze pe film, au ajuns la Muzeul Literaturii, unde mi-am propus să ajung curând. Mi-ar fi plăcut ca oamenii-istorie să fie mai mult și mai des promovați, mai ales când lasă asemenea bogăție țării. Și da, dacă îi aflam povestea mai devreme, sigur făceam imposibilul să-l cunosc. Cărțile dumnealui, “Fotograf la 10 președinți” (ai Uniunii Scriitorilor) și “Sala Oglinzilor“, sunt un fel de interviuri-poveste despre fiecare dintre portretele prezentate, precum și mici povești și picanterii din ale lumii literare din ultimii 50 de ani.

Câteodată, postez pe instastories ce citesc. Și tot câteodată, sunt întrebată cum găsesc timp să citesc. Adevărul e că n-am un răspuns. Am încercat foarte multe metode, am perioade lungi în care nu citesc nimic, iar în ultimii 2-3 ani mi-am dat seama că atât biblioteca mea fizică, cât și lista de lecturi este ma degrabă orientată profesional, așadar încerc pe cât posibil să inserez și titluri de beletristică. Recunosc că mă plictisesc repede dacă nu mă prinde romanul în primul capitol și abandonez. Citesc și bălării care să mă ajute să îmi mai epurez mintea, însă încerc să citesc activ și lucruri pe care să le pot folosi ulterior.

Tot din seria livrească, am scris anul trecut un articol despre Cum ne organizăm biblioteca? Poate vă ajută, mai ales dacă n-ai trecut recent prin magia Marie Kondo, nu te-ai mutat sau nu ai renovat, dar ai vrea să schimbi totuși ceva acasă.

ps: ne auzim la sfârșit de martie cu noua listă de #goodreads.

ps2: dacă v-ar plăcea să îmi povestiți ce ați mai citit și voi, lăsați un comentariu. Chiar m-aș bucura să primesc recomandări.

Photo by Element5 Digital on Unsplash