V-ați întrebat vreodată cum marii artiști se raportează la fericire? Și ce răspund ei când sunt întrebați dacă sunt fericiți?Nici eu. Doar că am găsit răspunsul lui George Enescu în paginile uneia dintre cărțile dedicate lui.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
– Jurjac, tu ești fericit?
– Da, mamă, răspunse Enescu, simplu, fără să obiecteze, așa cum se obișnuiește, că această întrebare este prea complicată. Am tot ce-mi trebuie, continuă Jurjac. Hârtie de scris, toc, gumă, vioară, pian, baghetă …
– Altceva nu-ți trebuie nimic?
– Nimic.
– Atunci de ce ești trist?
– Fericirea e neapărat veselă?
Pagini mai târziu, problematica fericirii revine într-o discuție cu Ravel.
– M-a întrebat odată … cineva … dacă sunt fericit. I-am spus că da. I-aș răspunde la fel și acum. Fericirea înseamnă să știi exact ce ai de îndeplinit. Și să poți îndeplini.
– Dar dacă numai atât îți este de ajuns …
– Dar ție, Ravel, nu ți-e de ajuns?
– Ba da.
*din Povestiri despre George Enescu, Ionel Hristea, editura Tineretului, 1968.
D-ale lui Enescu
Seria D-ale lui Enescu am începută datorită Concursului Internațional George Enescu, care se desfășoară zilele acestea. Concursul George Enescu este poveste muzicală pentru tinerii la început de carieră muzicală. O poveste începută chiar de maestrul Enescu, care și-a dorit foarte tare să sprijine tinerele talente. Căci așa fac marile valori: le dau oamenilor posibilitatea să devină mai buni.
Prima parte din D-ale lui Enescu o găsiți aici și este despre primul lui concert. A doua parte este despre Poema română, prima lucrare semnată de George Enescu, compozitorul deja școlit la Viena și Paris. Partea a treia este despre conversațiile maestrului cu vioara.
