D-ale lui Enescu. I.

În câteva ore, urmează ca pe scena Ateneului Român să înceapă oficial Concursul Internațional George Enescu. O poveste muzicală pentru tinerii la început de carieră muzicală. O poveste începută chiar de maestrul Enescu, care și-a dorit foarte tare să sprijine tinerele talente. Căci așa fac marile valori: le dau oamenilor posibilitatea să devină mai buni.

Povestea mea cu Enescu începe de când eram foarte mică și s-a amplificat de când am devenit jurnalist. Practic, din 2011 septembrie meu este și despre Enescu. Întâmplarea face ca vara asta, ca niciuna de altfel, să o fi petrecut mult în afara Bucureștiului. Am ajuns în locuri unde n-am mai fost niciodată și am descoperit anticariate unde mă așteptam mai puțin. Iată-mă, deci, cu o colecție impresionantă (zic eu) de cărți despre Enescu – desigur, ediții vechi și foarte vechi că cine să-și bată capul cu reeditări sau și mai și … cu publicații noi?

Așadar, după această foarte lungă introducere, urmează bucăți din viața lui Enescu, așa cum eu le-am mai citit nicăieri. Poate o să vă placă.

Primul concert al lui George Enescu

Nu, nu este cel pe care îl descoperiți la un google search. E ceva mai profund și mai intim, care nu ține neapărat de activitatea artistului. Iată:

Ajunsese, în sfârșit, alergând și rugându-se, în preajma băiatului (n.e.: despre mama lui este vorba). Nu-i răspunsese însă Jurjac. Răspunseseră niște glasuri și sunete ciudate, care veneau dinapoia unui tufiș. Se auzi mai întâi un scârțâit, apoi un fluierat lung și neașteptat de melodios, apoi zgomotul unor bețișoare care loveau o scorbură mărunt și ritmic. Toate astea închipuiau, desigur, o muzică. Ața întinsă peste bucata de lemn nu putea fi decât o vioară. Buzele țuguiate înlocuiau fluierul, și bețișoarele imaginau un țambal. Iar el, George Enescu, era dirijor, instrumentist și compozitor în același timp. Ba chiar mai mult, era stăpânul absolut al acestei lumi neînchipuit de vaste, căci și  cerul asculta, și păsările, și frunzele.

Acesta este primul concert pe care Jurjac, cum îl alinta mama lui, Maria Enescu, l-a oferit naturii la vârsta de trei ani. Practic, a reinterpretat ceea ce a văzut la lăutarii din Bălțătești, prima lui întâlnire cu muzica.

Poezie. Pură poezie muzicală.

*din Povestiri despre George Enescu, Ionel Hristea, editura Tineretului, 1968.

To be continued.

Fotografia de deschidere este de pe pagina Festivalului Enescu