De când am descoperit The Red Hand Files, adică newsletter-ul curatoriat de Nick Cave în persoană, nu există ediție să nu învăț câte ceva. De la ideea de structură a newsletter-ului prin care fani sau nu din întreaga lume îi trimit diferite întrebări, iar el răspunde în newsletter explicând ce crede, cu multe referințe culturale, la selecția propriu-zisă de subiecte.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Astăzi am primit The Red Hand Files Issue #130 cu un text care mi-a plăcut enorm: răspunsul la întrebarea
How do you know when you have written something worthwhile?
Dacă ești creator de conținut, ca mine, care practic meseria de jurnalist de cel puțin 12 ani, ultimii 10 fiind legați și ghidați de diferiți redactori-șefi și/sau editori, atât în limba română, cât și în engleză, pe subiecte diverse și felurite, te cam întrebi dacă ceea ce scrii este relevant. Dacă este bun de luat în considerare. Dacă trece proba “publicului”.
Sigur, avem niște barometre care răspund la această întrebare: google analytics, rețelele de social media, comentariile și reacțiile stârnite în rândul publicului. Sau, cum mi s-a întâmplat de câteva ori, să fiu contactată de diferiți oameni de afaceri pe care să îi ajut cu un contact și/sau mai mult context despre un anumit subiect de interes pentru ei, pornind de la un articol semnat de mine.
Însă întrebarea rămâne, mai ales când mai pui și suflet în texte, nu doar înșiri cuvinte:
când știi că ai scris ceva cu adevărat relevant?

Nick Cave explică întreaga relevanță din prisma unui compozitor muzical, însă se potrivește perfect și unui creator de conținut.
Și face un lucru neașteptat: o analogie cu două imagini biblice – una când Fecioara Maria rămâne în fața mormântului și nu îl recunoaște pe Isus cel recent răstignit și cealaltă pornind de la declarația poetului William Blake, despre cum Isus este imaginația.
William Blake said ‘Jesus is the imagination’ and these words have always resonated with me. They have bound together the notion of Jesus and the creative act, and lifted it into the supernatural sphere.
A large part of the process of songwriting is spent waiting in a state of attention before the unknown. We stand in vigil, waiting for Jesus to emerge from the tomb — the divine idea, the beautiful idea — and reveal Himself.
Often, the beautiful idea that has formed is at first unrecognisable to us. We don’t see it for what it is, because it is new and implausible. Just as Mary Magdalene does not recognise Jesus when He first appears to her outside the tomb, the beautiful idea may emerge dimly and appear peculiar to us, not announcing itself but standing, half hidden and improbable, in the shadows.
So, we continue to wait. But while we wait we must remain prepared and alert, and one way to do so is to write things down, in order to advance the idea, as this indicates a readiness to receive.
Și într-o zi, după scris idei, mai bune sau mai rele, mai originale sau provenind din alte idei, se întâmplă următoarele:
One day, you will write a line that feels wrong, but at the same time provides you with a jolt of dissonance, a quickening of the nervous system. You will shake your head and write on, only to find that you come back to it, shake your head again, and carry on writing — yet back you come, again and again. This is the idea to pay attention to, the difficult idea, the disturbing idea, shimmering softly among all the deficient, dead ideas, gently but persistently tugging at your sleeve — the Jesus idea.
Nu sunt o persoană evlavioasă sau religioasă, însă am capacitatea să înțeleg analogia lui Nick Cave. Desigur, nu sunt la nivelul de creator de conținut care să ajungă la milioane de oameni de peste tot din lume, care să spună o poveste în care toată emoția se contopește în cuvinte. Însă am trecut de câteva ori prin acest proces descris de artist.
În jurnalism, începe de la unghiul de abordare și se termină la titlu: acel titlu care va promova sau va ucide un text, pentru că lumea a devenit o bătălie a click-bait-ului. Și ce-ar fi dacă am lăsa câteodată textele să respire o vreme, ideile să se coacă, și apoi să scriem ceea ce s-a sedimentat? Ar deveni oare Jesus idea?

O altă sursă de inspirație pentru creatorul de conținut este și o serie de cursuri mai tehnice despre scriitura propriu-zisă.
Open Learn: 10 cursuri gratuite despre scriere creativă
Dacă vă pasionează să primiți chestiuni relevante în căsuța de email, am scris aici despre newsletters cu informații utile pe care le primesc eu. Desigur, o selecție, că-s pasionată de (prea) multe lucruri și primesc o grămadă de idei care să mă ajute în povestea asta de creator de conținut.