Category

Inside my box

Category

Azi, acum trei ani.   A plecat dintre noi una dintre persoanele cu care am crescut, m-am maturizat, am râs, am împărtășit bucurii și tristeți, am petrecut până dimineața, m-a ascultat mereu, mi-a răspuns mereu la telefon, m-a binedispus, m-a ajutat și mi-a dat tot timpul senzația de bună dispoziție pentru că avea tot timpul un zâmbet absolut minunat.   Da, a plecat, și a scris și a relatat presa locală și națională într-o cheie…

De fapt, toți oamenii plâng. Mai puțin eu. Îi povesteam unui amic zilele trecute că n-am mai plâns de ceva vreme pentru mine – pur și simplu mă sugrumă tristețea, dar nu o pot exterioriza altfel decât povestind cât de tristă sunt. Nu plâng, nu stric, nu sparg, nu urlu. Povestesc. În schimb, de câte ori îmi amintesc de bunici sau de tata, instant lăcrimez. Căci viață. Am plâns mult după ce n-a mai fost…

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial