Anul acesta se împlinesc opt ani de când îmi doresc să ajung la Gărâna, la festivalul de jazz. Totul a început pe terasa la Green Hours, la un concert de jazz – dar nu-mi mai amintesc cine cânta, oricum era ceva band internațional.La baie, niște gagici mișto povesteau că au văzut bandul la Gărâna la festival anul trecut. Și atunci am aflat că la Gărâna, un sat în munții Semenic, este cel mai mare festival de jazz din România.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Anii au trecut, eu m-am specializat în jurnalism cultural, și iată-mă tânjind în fiecare vară după magia jazzistică din munții Semenic. N-a fost să fie. Și după câteva încercări nereușite de căutare de cazare, am renunțat. Pentru unele lucruri trebuie să ai răbdare. Și am încercat să am.
Întâmplarea a făcut ca anul acesta să schimb din nou locul de muncă și să ajung, cu treabă, la Reșița, adică la mai puțin de 50 km de Gărâna. Săptămâna trecută mă gândeam că vizita de lucru la Reșița și împrejurimi (doar că fără Gărâna) este the best I can get. Numai că săptămâna asta, planurile s-au schimbat.
Opt ani mai târziu, într-o joi noapte când Poiana Lupului răsuna a acorduri de jazz, planetele s-au aliniat și iată-mă, două zile mai târziu, aici.
Dacă ignori marea de mașini și fumul grătarelor, poți spune că ești în rai. S-ar putea ca frigul să contribuie la întoarcerea la realitate, dar îl poți ignora cu un strat în plus de haine. Ești sub cerul înstelat, iar pe scenă se întâmplă magie. E de altfel și primul festival/concert pe care îl trăiesc intens, de una singură – dar cumva alături de niște mii de oameni, și care mi-a intrat direct sub piele. A devenit locul meu de eat (doamne, ce gulaș), pray (music is my religion), love (propria-mi persoană, căci mă las surprinsă de propriile mele decizii).
Am găsit și-n România loc de regăsire spirituală și liniște cât să-mi încarc bateriile. M-am regăsit. Iar senzația #pieledegăină este de neprețuit – mai ales când e creată de muzică.
Pozele sunt de la Casa Ponton din Văliug, loc magnific de petrecut ziua și noaptea. Fotograf mi-a fost Tudor Crețu.
