Am văzut ieri la Miruna pe Facebook o dezbatere despre cum spunem corect Paști sau Paște și care-i urarea cea mai potrivită din punct de vedere gramatical. Altfel, funcționăm minunat pe bază de #fieca și mesaje bulk sau tag-uri în poze cu iepurași, cozonaci și ouă pe Facebook. Of. Dar nu despre asta este vorba. Ci despre mine. Undeva, pe drum, am pierdut spiritul sărbătorilor. Și nu acum, ci de câțiva ani. Nu știu alții…
Facebook: Îi scrii ceva. Orice. Întâi apare cercul acela gol. Apoi se albăstrește, semn că a fost livrat. Apoi îi apare poza de profil în dreapta. Și tăcere. Whatsapp: Îi scrii ceva. Orice. Întâi apare un văzut. Apoi și al doilea. Apoi se albăstresc amândouă. Apare online, dispare. Nu scrie nimic. Tăcere. iMessage: Întâi e delivered. Apoi Read cu tot cu oră și minut. Evident, din nou tăcere. Instagram: Scrii ceva. Apare seen. Așa rămâne. Îmi…
Realitatea din imaginatie: Jumătate din mine este convinsă că reprezintă un scriitor ratat* care încearcă să împace raționalul cu creativul. Am un job de oameni mari, cinci zile pe săptămână, cu program fix. Am o pseudo-viață de artist boem după terminarea programului, care consumă cultură cu polonicul: văd cel puțin un performance din artele spectacolului și un film din categoria cinema de artă pe săptămână, ascult muzică de toate felurile în căștile de la birou și…
Oamenii care mă cunosc știu că eu sunt ca o carte deschisă care răspunde la orice întrebare și vorbește cu ușurință despre orice, de la traume prin care am trecut la întâmplări petrecute în taxi. La fel, aceiași oameni care mă cunosc știu că nu știu să spun NU, că ajut necondiționat fără să am nicio așteptare și că dacă subiectul e de interes, pot muta munții ca să facem cumva să fie bine. Iar…
ODINIOÁRĂadv.1. Pe vremuri, altădată, înainte vreme, odată. Mi se întâmplă foarte des să cred că eu nu-mi găsesc locul în lumea în care trăim, iar la concluzia asta ajung de fiecare dată când iau parte la o desfășurare de energii negative și răutăți gratuite pe care nu le înțeleg. Dar m-am liniștit măcar, nu mai caut răspunsuri. Doar că recent mi-au trecut prin fața ochilor o serie de întâmplări. Luna trecută povesteam cu un prieten faptul că…
N-avem timp. Trăim totul pe un repede înainte care ne caracterizează și ne definește ca fiind generația internetului. Vitezei. Formelor fără fond. Etc. Dar de fapt avem timp. Să îl petrecem cu ochii într-un ecran de telefon, care să ne proiecteze la o simplă atingere viața aia pe care ne-o dorim. Văd mai mulți oameni zâmbind la ecranul telefonului decât oameni care zâmbesc pe stradă, de exemplu. Și încep să înțeleg: cantitatea de frumos, motivațional,…
M-am întors recent din Orientul Mijlociu unde femeia valorează puțin mai mult decât nimic, iar despre violenta domestica nici nu avem statistici. Cel puțin femeile lor, nu neapărat femeile expat sau turistele. Noi, celelalte, suntem motiv de priviri curioase, uneori admirative, alteori agresive. În oricare dintre variante, te simți sub lupă. Eu m-am simțit așa. De data asta, incursiunea în lumea islamică m-a dus la un alt nivel. Pentru prima dată, am stat cu capul…
De două zile nu mai sunt eu. Un om pentru care anul trecut mă bucuram că a câștigat lupta cu o tumoră, ieri am aflat că nu se mai poate face nimic. Nenorocirea de tumoră a recidivat. Practic, așteptăm inevitabilul. Dar să derulez puțin filmul. Femeie frumoasă, cu o carieră în plină ascensiune, corporatistă de meserie, genul ăla fain de tot care se bucură de serile cu prietenele și weekenduri souvage de la mare, simte…
Lectii de viata: la început de septembrie 2016, am pierdut numărătoarea. Am înțepenit de spate. Am luat o răceală cruntă tot de prin septembrie de care am scăpat cu greu abia la mijloc de decembrie. Mi-au revenit insomniile. Nici stomacul n-a fost prea prietenos cu mine. M-a durut capul cam în fiecare zi. Am făcut trei atacuri de panică într-o lună. Am avut febră 39 trei zile la rând și cu toate astea m-am dus…
De când am învățat să scriu, mi-am făcut tot timpul liste: de cumpărături, de destinații, de lucruri de făcut, de promisiuni către mine. Majoritatea sunt lucrurile alea pe care pot să le cumpăr cu bani. Am mai crescut, mi-am luat un dressing imens care tronează într-o casă relativ mică, pe care îl folosesc pe post de tablă de scris. Acolo mai am o listă de dorințe, majoritatea materiale. Unele dintre ele stau cu anii pe…
