Când spui all inclusive Turcia, de fapt iei în considerare că în această parte de Europa, stelele hotelurilor nu respectă chiar standardele internaționale, așadar se prea poate ca cele cinci stele turcești să fie în realitate mai puține. Spun asta și din perspectiva cuiva care deși rar, cam o dată pe an, căci cam atât permite bugetul, își ia o cameră la un hotel considerat lux, cu saltea ultra-confortabilă și multe perne, a căror rost încă nu-l înțeleg complet, super servicii integrate în preț, un SPA decent care să ajute la relaxare și cel puțin un restaurant care oferă un meniu a la carte cu ceva signiture dishes corecte, uneori surprinzătoare.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Revenind însă la Turcia, unde am experimentat în ultimii ani și pe banii mei, și ca invitată a biroului de turism și/sau a vreunei agenții de turism din România, tot felul de hoteluri de 5 stele, inclusiv în Cipru de Nord, am descoperit o altă perspectivă a fenomenului de all inclusive.
De această dată, am ales un hotel relativ mic în comparație cu celelalte oferte, care să corespundă unei singure cerințe: să fie pe plajă. Starea de epuizare în care mă aflu, alături de ultimele două luni în care practic tot ce am făcut a fost să supraviețuiesc în condițiile date, cu o serie de probleme care nu se mai terminau și o suită de jonglerii printre programări la doctori, analize, spitale, a doua opinie medicală, a treia, a 100, ultimul semestru de facultate, niște evenimente, un research mai amplu pentru un client nou și accidentul mamei, aveam nevoie doar să zac, în cea mai pură definiție a cuvântului. Sigur, cu un laptop în brațe, sub o umbrelă și la piscină, dar astea sunt doar detalii.
Food waste la all inclusive Turcia
Cum era de așteptat, e foarte multă mâncare, însă hotelul pe care l-am ales pare să aibă un sistem de food waste management destul de ok: legumele de dimineață ajung bucăți mai mici într-o varietate de salate pentru prânz, bufetul de brânze se mărunțește și devine topping de pizza, la fel și mezelurile, bucățile de carne ajung în tot felul de rulade și mâncăruri gătite, prăjiturile rămase de la prânz la cină primesc un mic update, de obicei niște fructe proaspete pe un pat de cremă de vanilie. Și chiar și așa, rămâne foarte multă mâncare, iar acesta este unul din cele peste 2500 de pe această coastă a Mediteranei, din totalul de 20000 de hoteluri pe care le are Turcia. Fără documentare în spate, aș zice că 80% oferă servicii all inclusive, așadar și mult food waste.
Cum mă preocupă povestea mâncării, dar și sustenabilitatea, am găsit câteva studii academice care vizează exact resorturi turcești all inclusive, ca să înțeleg mai bine ce se întâmplă.
Câteva concluzii:
-
Tackling food waste in all-inclusive resort hotels – Problema pleacă începând cu bucătăria și cu personalul necalificat:
Participating chefs typically suggested that the use of improper equipment and storing food at the wrong temperature contribute to food waste. Here, employee behavior is critical as the majority of kitchen employees, who are often hired based on seasonal demand, have little prior experience. All-inclusive resorts are generally considered a temporary workplace or ‘summer job’ in Turkey. To this end, while tourists enjoy private beaches and unlimited alcohol and food, workers behind the scenes often struggle to secure a livable wage. Hence, loyalty and engagement are often low and labor turnover is typically high in back-of-house operations. One respondent (Chef, 10 years’ experience) explained: Poor food preparation normally generates a large amount of waste. One of the biggest reasons for this is hiring inexperienced kitchen staff, with no time to train them. Although we are careful in the back of the house and we try to minimize kitchen errors, just imagine, we sometimes have to hire people during high season who barely know back of the house operations, particularly in such a huge million-dollar resort. This is a bleeding wound in our sector.
2. Tackling food waste in all-inclusive resort hotels – Responsabilitatea este a clientului, dar cum îi spui frumos când nu vrei să-l deranjezi:
Customers are identified by the participating hotel employees as the main source of food waste, and it is suggested that they should be regularly reminded about the importance of reducing food waste. However, all-inclusive hotel management teams may avoid this option as it may be perceived as interfering with their customers’ comfort, needs, and expectations.
3. The Food Waste in Five-Star Hotels: A Study on Turkish Guests Attitudes – Nu contează gradul de educație a turistului când vine vorba de food waste:
There is no difference between the advanced and the least educated individuals. In other words, high level of education does not make a significant difference in terms of waste attitude.
Un job de-o vară
Cele trei concluzii pe care le-am evidențiat eu din cele două studii citate le-am simțit ca și cum fac studiul live, cu turiștii din resortul unde mă aflu, și cred foarte tare că are legătură cu lipsa de experiență a personalului. Primul lucru care m-a șocat a fost numărul impresionant de tineri care serveau acestui hotel. Câțiva dintre debarasatori nu păreau să aibă mai mult de 14 ani, iar singurii oameni mai în vârstă, aș îndrăzni să spun 35+, erau doar la recepție și câțiva bucătari.
Al doilea lucru a fost epuizarea pe care am văzut-o pe chipul lor, deși suntem abia la început de sezon și încă n-au venit căldurile mari. Nu aș fi realizat acest aspect dacă nu o remarcam pe una dintre fete cu care schimbasem câteva vorbe la cină că era prezentă a două zi și la mic dejun, dar și la prânz, și apoi iar la cină. În fiecare zi. Apoi, am început să fiu mai atentă la tot personalul din jur și am observat aceiași epuizare pe chip. Ulterior, m-am întâlnit cu ea pe plajă înainte de ora 07.00, și mi-a spus că e “my moment”. Nici nu era nevoie de mai multe cuvinte.
Un al treilea lucru extrem de dureros a fost să văd cât de șocați erau când salutam sau spuneam mulțumesc. Obișnuiți practic să fie invizibili pentru turiști, un astfel de gest extrem de simplu, care ține totuși de șapte ani de-acasă, orice casă, era inexistent. Mă uitam uluită cum NIMENI nu zice mulțumesc că primesc chestii de la bar, se debarasează masa, se ia gunoiul, se aduc scrumiere noi. Oare când și cum am pierdut umanitatea pe drum, mă tot întreb, și de ce ne purtăm de parcă totul ni se cuvine. Două zile mai târziu, oamenii îmi zâmbeau și mă salutau și ei, de la femeia de serviciu la salvamar, gest pe care nu pot să zic că am văzut repetându-se cu alți turiști.
Nu în ultimul rând, am schimbat câteva vorbe de-a lungul sejurului cu personalul de la barul de pe plajă. Acolo lucrau doar refugiați sirieni, explicându-mi într-o engleză rudimentară “new life” și m-a lovit rău de tot cât de privilegiată sunt. M-a lovit ceva similar și în Africa, dar asta e o poveste pentru altădată.
Contrariată de starea acestor oameni de epuizare, am început să caut pe internet informații despre cum se poartă cu personalul lanțurile globale de hoteluri de cinci stele. Cu stupoare am constatat că pe niciun website din cele cinci vizate de mine nu era vreo remarcă despre etica muncii, căci despre asta vorbim.
Practic, ce citesc sau mai degrabă nu citesc este că luxul oamenilor care și-l permit înseamnă exploatarea prin muncă a unora mai puțin norocoși. Plătim confort, primim chestiuni premium de la superbranduri care se poziționează ca atare, dar în spate e doar o goană nebună după cât mai mult profit, călcând alți oameni în picioare.
Mi se pare incredibil că ne pasă mai mult de mediu – căci toți au secțiuni de sustenabilitate, decât de oameni.
Știam deja că oamenii bogați sunt zgârciți, am lucrat pentru câțiva care au negociat ultimul leu cu mine sau chiar nu m-au mai plătit pentru munca depusă, iar cei care nu sunt neapărat zgârciți, afișează opulența ca să își semnalizeze statutul și să-și hrănească ego-ul, uitând sau ignorând nevoile celorlați, fie ei și apropiați. Fiecare cum știe mai bine și poate mai bine.
Iar dacă ați ajuns cu lectura până aici, poate data viitoare când faceți o alegere de hotel premium, aruncați un ochi și pe cum tratează personalul și ce promisiuni de sustenabilitare oferă. S-ar putea să aveți surprize.
PS: știți vreun website care listează doar hoteluri afaceri de familie?
