Studiile spun că muzica face bine la cap. Nu bine, foarte bine. Când mă documentam pentru un articol despre jazz, am descoperit un studiu absolut interesant despre neurochemistry of music. Integral, îl puteți citi aici. Fascinantă e știința asta.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Revenind la muzicile noastre, în ultima vreme m-au întrebat mai mulți prieteni ce am mai ascultat nou. Eu nu știu cât de nou sau vechi e ce ascult, dar am zis să fac un playlist cu stările mele de acum. Poate vă place.
David Gilmour – Wish you were here. Predictibil, cumva, așteptam filmul de la concertul din Pompeii de când au anunțat concertul. Așa a fost la Pompeii. Probabil o să regret toată viața mea că n-am fost la concertul ăsta, însă totodată sunt perfect conștientă că nu le poți avea pe toate în viață.
David Garret – Smooth Criminal. David e pe val acum în România, doar ce a ținut un concert la Festivalul Enescu, toată lumea a fost încântată. Iar eu mă număr printre norocoșii care au avut parte de un concert privat al dumnealui. Pentru că, din nou, lucrurile în viață se așază cumva pentru toată lumea. Printre altele, ceva mai fain ca crossoverul lui David Garret n-a ascultat până în prezent. Dar nu zic că am ascultat tot.
The Lumineers – Sleep on the floor. Doar pentru că din mai, mi-e viața împachetată într-un mic geamantan. Cam ca în versurile lor. I-am ratat în turneul lor din Europa, dar sigur o să ne întâlnim.
Noir Desir – Le Vent Nous Portera. Pentru că e este una dintre trupele care-mi plac cum sună suficient de mult încât să mă chinui să învăț versurile, eu nefiind vorbitoare de limba franceză. Deloc. Iar melodia asta e cumva, inexplicabil. Dar bună.
Beth Hart – Jazz Man. Doamne Dumnezeule. Absolut divin combinat cu piele de găină. Și are turneu în Europa acum, turneu care continuă și anul viitor tot prin Europa. Sigur ne vedem, cumva, cândva.
Kodaline – Brother. Irlandezii ăștia sunt de pus la suflet. I-am descoperit pe coloana sonoră a Grey’s Anatomy, n-am mai renunțat la ei. Iar fix de ziua mea sunt în concert la Glasgow. Decizii, decizii, decizii.
X Ambassadors – Ahead Of Myself. Descoperit la Londra, când îmi reevaluam viața într-o bodegă, de una singură. Pansament.
Patrick Watson – Quiet Crowd. Vocea lui parcă șoptită așa. Și începutul melodiei cu Would you rather be more than the things that you say or just be the words that you sing to yourself in your head. Dragoste la prima ascultare.
Cam atât de suflet în acest episod. Mai revin cu playlistul. Ascultați, iubiți, mergeți la concerte. Muzica vindecă.
