Pe Mădălina o cunosc de câțiva ani buni datorită omului fain din spatele proiectului Webcultura, Sorin Tudor. Îndrăznesc să spun că Mădă este în tabăra mea de iubitori de culturală, cu pasiuni pentru frumos cultural sub formă de teatru, dans contemporan, expoziții, film, arhitectură și călătorii cu povești. De multe ori mi-e inspirație, căci văd pe profilul ei de Facebook locuri, idei și artiști despre care n-am auzit și nu știam. Din când în când,…
Până să descopăr pur întâmplător Bistro Matrioska, efectiv uitasem când m-a surprins ultima dată Bucureștiul. Ce-i drept, nici n-am mai fost foarte prezentă acasă. Dar acest aspect l-am schimbat la început de septembrie. După o primăvară/vară culturală și ultra culturală în afara Bucureștiului, am rămas acasă. Periplul cultural a început într-un sfârșit de martie la Veneția, apoi a continuat cu aprilie-mai sub hashtagul #niciunweekendinBucuresti. Ultimul weekend din mai l-am lăsat Bucureștiului, cu periplu cultural prin…
Pe Alina n-o cunosc personal (încă), doar profesional. În august 2017 a lansat prima hartă bilingvă a cramelor din România despre care am scris deja aici. Așadar, când am pornit în aventura scriitoricească wine and dine, mi-era foarte clar că trebuie s-o întreb câte ceva despre vin. Am întrebat-o ce înseamnă vinul pentru ea. Răspunsul? Stil de viață. Îmi desfășor activitatea în două sectoare economice diferite. De peste 15 ani lucrez în industria încălțămintei, mai…
www.crameromania.ro, singura bază de date bilingvă online a cramelor de la noi, a lansat Harta viticola a Romaniei, un instrument la îndemână și util pentru toți cei care doresc să descopere România ca destinație viticolă. Iacă-tă ce fac oamenii ăștia cu harta viticola a Romaniei: Harta viticola a Romaniei are rolul a identifica zonele distincte din România, dar și de a-i ghida pe turiști să găsească mai ușor crama pe care doresc să o viziteze.…
E duminică foarte de dimineață și sunt încă la Craiova. N-am somn, așadar m-am așezat la biroul improvizat și m-am apucat să scriu despre cum am reușit să păcălesc timpul ieri astfel încât ziua să fie mai lungă decât mă așteptam eu, plină cu activități cultural-artistice. Dar să vă povestesc. Cafeaua am băut-o cu grupul fain care organizează Divan Film Festival. M-am retras în cameră cât să termin de scris povestea cu Turkish Airlines de…
Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine Divan este o altă lume unde am privilegiul să pășesc de patru ani. E despre Cetate – satul unde se întâmplă festivalul, e despre oamenii din spatele festivalului – și aici o să vă rog să citiți un interviu cu Monica Felea despre ce înseamnă organizarea acestui festival, e despre filmele balcanice care sunt prea puțin aduse în festivaluri, e despre artă gastronomică aproape de nedescris în cuvinte…
Se întâmplă ca zilele astea să fiu pe plaiuri bănățene, mai exact la Timisoara, unde am aterizat cu tot cu ploaie, cât să se mai răcorească orașul ăsta care practic s-a copt în ultimele două săptămâni. Până acum câțiva ani, Timisoara nu-mi era destinație, însă s-a întâmplat o invitație la JazzTM, un lineup de excepție cu Marcus Miller printre headlineri și iată-mă îndrăgostită iremediabil de orașul ăsta. Ulterior, doi dintre cei mai dragi oameni din…
De ceva ani, luna august este pentru mine ce semnifică decembrie pentru majoritatea dintre voi: primesc o grămadă de cadouri neașteptate sub formă de călătorii în locuri absolut incredibile. Așa se face că am ajuns anul trecut la Festivalul Anonimul din Sfantu Gheorghe pentru prima dată. Cum? Habar n-aveam cine e Andrzej Stasiuk până am ajuns în Kosovo, la un workshop de critică de film. Acest lucru se întâmpla în august 2014. Acolo, unul dintre…
Sunt Oana și sunt o persoană destul de norocoasă. Bine, spre foarte norocoasă. Norocul ăsta unii zic că-i de la zodie, alții zic că mi-l fac cu mâna mea. Eu doar susțin că de vreo cinci ani sunt omul potrivit la locul potrivit. Și pentru că-s ușor de citit, și din scris și în real life, atrag lângă mine niște super oameni. Și se întâmplă niște chimie bazată pe sinceritate. Ce-i cu introducerea despre mine?…
Sunt Oana și am o piele foarte albă. Nu foarte, extrem de albă. În taberele la mare din liceu toată lumea râdea de mine că mă întorceam de la mare după o săptămână la fel de albă cum plecasem. Se prea poate că party-urile până dimineață la Mega Discoteca Tineretului să aibă a face cu cei patru ani petrecuți în tabără la Costinești fără să mă vadă prea mult soarele. Dar asta și pentru că…
