Artsy

Ziua Internațională a Dansului: câteva considerații despre Mr.Gaga și alte recomandări

Pinterest LinkedIn Tumblr

Ziua de 29 aprilie a fost instituită Ziua internaţională a dansului în 1982, la iniţiativa Comitetul de Dans al Institutului Internaţional de Teatru (ITI), principal partener al UNESCO privind artele spectacolului. În acest fel este celebrat atât dansul ca formă de artă, cât şi fondatorul baletului modern, Jean Georges Noverre, născut la 29 aprilie 1727.

Dansul este considerat o formă universală de expresie artistică, este o poveste care ne inspiră și ne mobilizează deopotrivă. E un limbaj. E artă.

Mr. Gaga – filmul documentar despre un supra-om

Mr. Gaga, un documentar artistic extraordinar despre coregraful israelian Ohad Naharin, în regia lui Tomer Heymann, a fost prezentat prima dată de JTI la ediția TIFF din 2016, la cinematograful Florin Piersic din Cluj. La proiecție a fost prezent și regizorul Heymann, care a vorbit cu pasiune și căldură despre revelația dansului, despre „Gaga”, limbajul mișcării inventat de Naharin, despre cei opt ani de muncă la această peliculă pe care a șlefuit-o ca pe un diamant, editând din 1.300 de ore de filmare o poveste simplă, puternică și cursivă, de 100 de minute. Filmul urmărește viața unuia dintre cei mai inovatori dansatori și coregrafi ai lumii, Ohad Naharin, creionând un portret dur și strălucitor al artistului, pe parcursul său în SUA, Elveția şi Israel, unde si-a legat numele de Alvin Ailey, Bejart Ballet și, mai ales, Batsheva Dance Company.

„Dacă îți amintești că dansul nu este despre a face spectacol, că pentru a dansa nu ai nevoie de public, dacă te conectezi cu dansul ca un act de plăcere și îți asculți corpul, atunci da, dansul poate vindeca. (…) Deseori ceea ce dau oamenilor este o cheie spre comoara care este ascunsă în interiorul lor. Acei dansatori pot fi poeți extraordinari, doar că nu au avut curaj să se conecteze cu poezia din interiorul lor”, declara Naharin, la una dintre conferințele FITS, citat de ziarul Metropolis.

Creatorul Gaga (”limbajul de mișcare al lui Ohad Naharin”), un limbaj-tehnică-pedagogie de dans cu valențe terapeutice pentru dansatori și oameni obișnuiți, director artistic al celebrei companii de dans israeliene Batsheva: dansatorul și coregraful Ohad Naharin.

Am avut ocazia în 2017 să fiu prezentă la conferința susținută de Ohad Naharin la FITS, unde a vorbit despre principiile Gaga, și mi-a rămas în minte o parte din discursul lui despre oglinzi, mai exact absența oglinzilor, adică exact acel obiect de care lumea dansului este foarte atașată.  Oglinda, spune coregraful, împiedică dansatorul să asculte ”the scope of sensation” (scopul, posibilitatea, domeniul senzației), spune Naharin.

”Ceea ce avem de făcut, ca artiști, e să dăm mai tare și mai încet volumul senzațiilor. Ajungi astfel să poți să fii mult mai capabil să găsești o conexiune între formă și conținut, să îți folosești emoțiile ca să creezi mișcarea. Toate aceste lucruri sunt deranjate de oglinzi, asta mi-a devenit foarte clar, nu doar pentru că mie nu îmi plăcea să mă uit în oglindă. În studiourile noastre nu acoperim oglinzile pentru că pur și simplu nu avem oglinzi,” explică Naharin, citat de Ziarul Metropolis.

Recitind despre conferința lui Naharin de la FITS 2017, am (re)descoperit explicațiile artistului despre imaginație:

 ”Este capacitatea de a lucra cu fantezia. Ca coregraf, am privilegiul de a nu trebui să mă explic. Când lucrez cu dansatorii nu le explic munca mea. Când spun ‚imaginație’ simt că imediat se deschide ceva în creierul nostru, ceva care merge dincolo de ceea ce poate transmite vocabularul meu. Asta e și frumusețea ei. Imaginația e ceva mult mai mare decât vocabularul nostru, e să poți admite că ești departe de perfecțiune, că delicatețea și exagerarea pot coexista, e să te poți conecta cu iubirea pentru ceea ce faci, are de-a face cu curgere (flow) de energie, de gânduri, mai degrabă decât cu blocaje. Asta nu înseamnă că e mereu pozitivă, oamenii își pot folosi imaginația și pentru a distruge.”

Vă rog mult de tot să recitiți articolul din Ziarul Metropolis, o să vă aducă instant zâmbetul pe buze. Acest om este pur și simplu fascinant.

Mr. Gaga poate fi urmărit pe TIFF Unlimited pe 29 aprilie 2020, de la ora 21.00.

O selecție de filme cu și despre dans

O parte dintre ele au fost la TIFF datorită JTI, o parte dintre ele sunt alte recomandări artsy despre dans.

Bobbi Jene, de Elvira Lind, un film despre una dintre dansatoarele lui Ohad Naharin.

La Danse în regia lui Frederick Wiseman, filmul prezintă una dintre cele mai mari companii de balet ale lumii, Baletul Operei din Paris, într-un mod cu totul inedit.

Pantofiorii roșii de Michael Powell și Emeric Pressburger, un film despre o tînără balerină care este sfîşiată între două forţe: compozitorul care o iubeşte şi impresarul hotărît să o transforme cu orice preţ într-o balerină faimoasă.

Pina lui Wim Wenders, filmat 3D cu ansamblul companiei de dans Pina Bausch din Wuppertal, acest lungmetraj ilustrează ameţitoarea şi inimitabila artă a marii coregrafe germane care a murit în vara lui 2009.

Ballroom Dancer, regizat de Andreas Koefoed și Christian Holten Bonke, care prezintă portretul unui fost campion ucrainean la dans, care revine în competiție după 10 ani de pauză.

Dancing on broken glass, regizat de Marek Ťapák, o poveste cu puţine cuvinte, multă muzică autentică, munţi captivanţi şi secvenţe de dans irezistibile.

Păsări rare de T.M. Rives, un documentar care prezintă procesul creativ din spatele inovatoarei puneri în scenă a baletului Lacul lebedelor de către lăudatul coregraf Alexander Ekman în programul Baletului Naţional Norvegian din Oslo.

Polina de Angelin Preljocaj și Valérie Müller, povestea unei tinere balerine care e admisă la şcoala profesorului Bojinsky, ai cărui balerini desăvârşiţi ajung la Bolshoi.

The White Craw, în regia lui Ralph Fiennes, filmul despre balerinul rus Rudolf Nureiev care devine fascinat de vest.

Dancing Across Borders, în regia lui Anne Bass, despre un dansator din Cambodgia care ajunge să danseze într-o mică trupă din  Angkor Wat.

Jerome Robbins – Something to Dance About’, un film despre unul dintre cei mai cunoscuți coregrafi americani. Bonus, și întâlniri cu  Mikhail Baryshnikov, Jacques d’Amboise, Suzanne Farrell, Arthur Laurents, Peter Martins, Frank Rich, Chita Rivera și Stephen Sondheim.

Dance For Camera (2007), un documentar despre mișcări de dans din lume

White Nights (1985), un film în regia lui Taylor Hackford, avându-i în distribuție pe Mikhail Baryshnikov, Gregory Hines, Jerzy Skolimowski, Helen Mirren și Isabella Rossellini. Coregrafia filmului este semnată de Twyla Tharp.

EMA, în regia lui Pablo Larrain, care va avea premiera pe Mubi în 2 mai, fiind o poveste despre reggeton care se desfășoară pe străzile din Chile. Mai multe informații despre acest film aici.                                                

Un fel de P.S.

O parte dintre filmele menționate le-am văzut la TIFF, de la care nu lipsesc în ultimii șase ani, iar o parte dintre dansatori și poveștile lor le-am descoperit deja datorită JTI – care fie îi invită la Întâlnirile JTI, fie la Festivalul de Teatru de la Sibiu.

De-a lungul timpului, JTI și-a asociat numele cu cele mai desăvârșite expresii ale dansului. Întâlnirile JTI, eveniment anual devenit un reper cultural, a adus pe scenele românești nume ca Bejart Ballet Lausanne, Culberg Ballet, Tango Pasion, Alvin Ailey, Joaquin Cortes, Nacho Duato, Baletul din Monte Carlo, Sylvie Guillem și Russell Maliphant, Gigi Căciuleanu și Baletul Național Chilian, Alonzo King Lines Ballet din San Francisco, Maria Pages și Sidi Larbi Cherkaoui, Akram Khan Company, Mats Ek, Ana Laguna, Susanne Linke și Dominique Mercy, Noism – cea mai importantă companie japoneză de dans contemporan, Martha Graham Dance Company sau compania școală IT Dansa din Barcelona. 

Photo by Ahmad Odeh on Unsplash

Sharing is caring:

Write A Comment

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial