Category

România de poveste

Category

Pe Ionut Rusu îmi pare că-l cunosc de o veșnicie. De fapt, seria de interviuri va conține mulți prieteni pe care îmi pare că-i cunosc de când lumea și pământul. Împreună, am fost prima generație care a vorbit public despre drepturile copilului într-un cadru organizat. S-a numit Consiliul Copiilor Spune! și am reușit printr-un program structurat și destul de bine organizat să începem revoluția schimbărilor în educație. Asta se întâmpla acum 15 ani, așadar veșnicia…

Pe Ioana Casapu o urmăresc online de foarte mult timp. Citesc cu plăcere cam tot ce postează, uneori mă las inspirată de recomandările ei și alteori mă întreb oare cum e viața la Berlin, în cel mai creativ oraș din Europa, unde pare că totul se întâmplă.  Mi s-a părut firesc s-o întreb ce înseamnă pentru ea acasă și care-i legătura ei dintre dor și România. Acasă acum și cartea de vizită Locuiesc în Berlin…

De câteva ori pe an, fac un exercițiu de turist in orasul meu. Eu personal am o relație de love-hate cu Bucureștiul, pe care îl iubesc pentru vibrația orașului și pentru toate activitățile cultural-artistice care se întâmplă aici și îl urăsc pentru nepăsarea de care dăm dovadă în ceea ce privește buna funcționare a orașului – chestiunile astea de bază – trafic, parcări, implicare în viața civică, mersul la vot, ieșitul la proteste. Pentru experiementul…

Pe Mădălina o cunosc de câțiva ani buni datorită omului fain din spatele proiectului Webcultura, Sorin Tudor. Îndrăznesc să spun că Mădă este în tabăra mea de iubitori de culturală, cu pasiuni pentru frumos cultural sub formă de teatru, dans contemporan, expoziții, film, arhitectură și călătorii cu povești. De multe ori mi-e inspirație, căci văd pe profilul ei de Facebook locuri, idei și artiști despre care n-am auzit și nu știam. Din când în când,…

Până să descopăr pur întâmplător Bistro Matrioska, efectiv uitasem când m-a surprins ultima dată Bucureștiul. Ce-i drept, nici n-am mai fost foarte prezentă acasă. Dar acest aspect l-am schimbat la început de septembrie. După o primăvară/vară culturală și ultra culturală în afara Bucureștiului, am rămas acasă. Periplul cultural a început într-un sfârșit de martie la Veneția, apoi a continuat cu aprilie-mai sub hashtagul #niciunweekendinBucuresti. Ultimul weekend din mai l-am lăsat Bucureștiului, cu periplu cultural prin…

Pe Alina n-o cunosc personal (încă), doar profesional. În august 2017 a lansat prima hartă bilingvă a cramelor din România despre care am scris deja aici. Așadar, când am pornit în aventura scriitoricească wine and dine, mi-era foarte clar că trebuie s-o întreb câte ceva despre vin. Am întrebat-o ce înseamnă vinul pentru ea. Răspunsul? Stil de viață. Îmi desfășor activitatea în două sectoare economice diferite. De peste 15 ani lucrez în industria încălțămintei, mai…

Sunt Oana și beau vin. Aproape zilnic, după cum și doctorul recomandă. De ceva vreme, mă tot bate gândul să plec în turul cramelor din România. Fiind destul de complicat căci spre zero infrastructură rutieră, am în cap să aleg regiunile unde sunt mai multe crame. Doar că am observat că-i cam complicat să obții informații. Mai exact, nu am găsit pe nicăieri o harta viticola a Romaniei. Din păcate, majoritatea prietenilor mei nu sunt…

Până de curând*, văzusem răsăritul doar o singură dată în viața mea, iar asta se întâmpla într-o altă viață, acum 12 ani, când singura mea grijă era ținuta pentru următoarea petrecere la care ajung. Long story short, vorbesc de Grecia, de un grec extraordinar de sexi, de o insulă și de o bărcuță. Mama romantismului cel mai romantic. Am înmagazinat atât de bine și am ascuns atât de departe acea amintire, încât de la acel…

E duminică foarte de dimineață și sunt încă la Craiova. N-am somn, așadar m-am așezat la biroul improvizat și m-am apucat să scriu despre cum am reușit să păcălesc timpul ieri astfel încât ziua să fie mai lungă decât mă așteptam eu, plină cu activități cultural-artistice. Dar să vă povestesc. Cafeaua am băut-o cu grupul fain care organizează Divan Film Festival. M-am retras în cameră cât să termin de scris povestea cu Turkish Airlines de…

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine Divan este o altă lume unde am privilegiul să pășesc de patru ani. E despre Cetate – satul unde se întâmplă festivalul, e despre oamenii din spatele festivalului – și aici o să vă rog să citiți un interviu cu Monica Felea despre ce înseamnă organizarea acestui festival, e despre filmele balcanice care sunt prea puțin aduse în festivaluri, e despre artă gastronomică aproape de nedescris în cuvinte…

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial