Circulă din weekend un articol pe interneți despre cum nici festivalurile nu mai sunt ce-au fost căci bula virtuală prezintă mai degrabă activări de brand decât real happenings de la festival – artiști, concerte, coregrafii, setup de scenă. Spre deosebire de majoritatea dintre noi, eu nu cred că împart dreptatea pe internet, așadar am să relatez o situație mai … atipică.

Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments

Am fost la Electric Castle chiar din ziua zero și îmi place foarte foarte foarte tare să stau în primul rând la scene. Nu pot să explic de ce, mai ales când e vorba de trupe și artiști de care n-am auzit și/sau am auzit vag, dar cu toate astea sunt acolo pentru the love of live music. E absolut fascinant să vezi de aproape toate trăirile artiștilor de pe scenă.

Ce am mai observat, pur întâmplător, a fost că oamenii din primele rânduri nu se înghesuie să filmeze / pozeze – ci mai degrabă din când în când trag câteva cadre cu telefonul mobil. Oamenii din primele rânduri par că-s acolo pentru că sunt fani ai muzicii artistului de pe scenă, care trăiesc clipa și care se bucură de prezența artistului pe scena din fața ochilor lor, cântând live piesele pe care cel mai probabil le-au ascultat de zeci și sute de ori. Și acolo, în primele rânduri, pare că ești într-o altă lume. Și-i perfect așa, căci fanii cei mai fani cred că au înțeles că nu filmarea de proastă calitate din telefonul tău va face diferența, ci experiența de a fi acolo, aproape, de omul ăla care îți place.

Cât despre bula de social media în care trăim – e mai fun să-ți faci poze la activările de brand unde ești tu în centrul atenției – share some likes & love for me being the coolest – și să folosești InstaStories sau Facebook stories pentru a capta frântura de live performance.

My two cents on the matter. Și aștept cu nerăbdare Artmania, să fiu din nou în primele rânduri.

 

Write A Comment