Sunt de câteva zile la Edinburgh. Oficial, sunt pentru festival internațional de teatru. Neoficial, am onorat o invitație făcută de un prieten în urma unei poze cu un apus. Și pentru că oficial sunt la festival, am văzut trei spectacole absolut minunate, despre care o să povestesc mai pe larg în Business Review. Însă acum vreau să vă întreb ceva, sincer. Tu când ai scris ultima dată o scrisoare? Desigur, în 2017 poate întrebarea asta…
www.crameromania.ro, singura bază de date bilingvă online a cramelor de la noi, a lansat Harta viticola a Romaniei, un instrument la îndemână și util pentru toți cei care doresc să descopere România ca destinație viticolă. Iacă-tă ce fac oamenii ăștia cu harta viticola a Romaniei: Harta viticola a Romaniei are rolul a identifica zonele distincte din România, dar și de a-i ghida pe turiști să găsească mai ușor crama pe care doresc să o viziteze.…
E duminică foarte de dimineață și sunt încă la Craiova. N-am somn, așadar m-am așezat la biroul improvizat și m-am apucat să scriu despre cum am reușit să păcălesc timpul ieri astfel încât ziua să fie mai lungă decât mă așteptam eu, plină cu activități cultural-artistice. Dar să vă povestesc. Cafeaua am băut-o cu grupul fain care organizează Divan Film Festival. M-am retras în cameră cât să termin de scris povestea cu Turkish Airlines de…
Turkish Airlines este una dintre cele mai bune companii aeriene din lume. Deși n-am zburat cu ei decât prin Balcani, a se înțelege București-Istanbul-București, București-Istanbul-Pristina-Istanbul-București, București-Istanbul-Podgorita-Istanbul-București, mi-a plăcut super mult experiența de zbor și atenția la detalii – acolo unde s-a putut. Altfel, am ajuns fără bagaj în Muntenegru, m-am topit de căldură în Ataturk (dar nu era neapărat vina lor), am plătit 15 euro apelul telefonic la call-center-ul Turkish Airlines ca să aflu la…
Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine Divan este o altă lume unde am privilegiul să pășesc de patru ani. E despre Cetate – satul unde se întâmplă festivalul, e despre oamenii din spatele festivalului – și aici o să vă rog să citiți un interviu cu Monica Felea despre ce înseamnă organizarea acestui festival, e despre filmele balcanice care sunt prea puțin aduse în festivaluri, e despre artă gastronomică aproape de nedescris în cuvinte…
Se întâmplă ca zilele astea să fiu pe plaiuri bănățene, mai exact la Timisoara, unde am aterizat cu tot cu ploaie, cât să se mai răcorească orașul ăsta care practic s-a copt în ultimele două săptămâni. Până acum câțiva ani, Timisoara nu-mi era destinație, însă s-a întâmplat o invitație la JazzTM, un lineup de excepție cu Marcus Miller printre headlineri și iată-mă îndrăgostită iremediabil de orașul ăsta. Ulterior, doi dintre cei mai dragi oameni din…
De ceva ani, luna august este pentru mine ce semnifică decembrie pentru majoritatea dintre voi: primesc o grămadă de cadouri neașteptate sub formă de călătorii în locuri absolut incredibile. Așa se face că am ajuns anul trecut la Festivalul Anonimul din Sfantu Gheorghe pentru prima dată. Cum? Habar n-aveam cine e Andrzej Stasiuk până am ajuns în Kosovo, la un workshop de critică de film. Acest lucru se întâmpla în august 2014. Acolo, unul dintre…
“Arta de a-și odihni mintea și de a o elibera de orice griji sau preocupări constituie, probabil, unul dintre secretele energiei pe care o manifestă oamenii cu adevărat mari”. Căpitanul J.A. Hadfield Arta de a pune lucrurile la locul lor e o carte apărută la Baroque Books & Arts, o colecție de cărți bijuterie cu diferite sfaturi. Desigur, vă întrebați ce legătură are vacanța cu arta de a pune lucrurile la locul lor. Aparent, niciuna.…
Sunt Oana și sunt o persoană destul de norocoasă. Bine, spre foarte norocoasă. Norocul ăsta unii zic că-i de la zodie, alții zic că mi-l fac cu mâna mea. Eu doar susțin că de vreo cinci ani sunt omul potrivit la locul potrivit. Și pentru că-s ușor de citit, și din scris și în real life, atrag lângă mine niște super oameni. Și se întâmplă niște chimie bazată pe sinceritate. Ce-i cu introducerea despre mine?…
Sunt Oana și în 90% din cazuri călătoresc singură. Ce-i drept, majoritatea deplasărilor sunt în interes de “serviciu”, ceea ce înseamnă că la destinație există niște oameni care mă cunosc. În timp, oamenii mi-au devenit cunoștințe faine cu care râd și petrec până spre dimineață, dacă mă duce organismul. Când nu plec în interes de serviciu, mă duc să descopăr ceva nou. De exemplu, la Londra stau la cea mai bună prietenă a mea, dar…
