Nu știu alții cum sunt, dar eu am crescut în Moldova. Nu chiar în Moldova cea din povești, dar pe acolo. Tocăturile erau la loc de cinste în meniu, așadar am crescut “sănătos” cu tot felul de cărnuri procesate în tot felul de bunătăți. Nu cred că exagerez, dar bunicii mei găteau sarmale cam o dată la două săptămâni. Și nu exagerez nici când spun că nu există sarmale care să nu-mi placă. Sau poate…
Și dacă pauza de prânz de astăzi ar fi completată de un text vesel cu și despre sarmale? Baba servise un simbol, un fel de stemă culinară a Moldovei: sărmăluțe din piept de gâscă. Pentru gastronomi, porcul e ca peșterea lui Ali Baba din 1001 nopți: visteria de bunătăți. Gâsca are însă ficatul cum Franța are Parisul. Pateul de ficat de gâscă reprezintă o supremație universal recunoscută. Pe lângă ficat însă și poate mai presus de…
