S-au făcut doi ani de când am rămas și fără singura bunică pe care am cunoscut-o și cu care am povestit d-ale vieții, de la bune maniere la întâlnirile cu bărbații. Și mi-e dor și încă doare. Facebook mi-a amintit povestea din dimineața înmormântării. Și o rescriu aici, căci bunică-mii îi plăceau mult poveștile. Iar felul meu de a fi extrem de sociabil și vorbăreț i-l datorez în totalitate. Braila, Piața Mare, ora 07.15.  Eu…