Probabil ar fi fost o dimineață ca oricare alta. Rutina igienei, pornit aparatul de cafea, citit știri. Poate scris ceva în jurnalul The Artist’s Way despre care am tot povestit. Doar că în ultimul timp mi-e din ce în ce mai greu să mă adun. Să scriu. Să vorbesc eu cu mine. Poate-i astenia de toamnă, poate-i situația asta cu criza globală care pare că nu se mai termină. Poate-s toți demonii ăia pe care…
… dar îl accept dacă mi se oferă. Cu greu. Undeva pe drumul vieții am învățat o chestie despre femeia puternică și independentă. Și am luat-o mot-a-mot. M-am luat atât de în serios că până și eu am crezut-o. Nu acceptam niciun fel de ajutor, din partea nimănui. Am disperat-o pe mama cu expresia “mă descurc singură”. Pentru că da, chiar mă descurc, dar nu este vorba despre asta. Și în construcția acestei femei puternice…
