Nu e vreun secret că în acest moment am mai multe joburi și coordonez mai multe activități în același timp. E o chestiune de alegere, o legătură directă cu traseul meu profesional. Sunt lucruri pe care le fac mai bine și lucruri care nu-mi ies excelent. Se întâmplă. Însă NICIODATĂ, dar niciodată până acum n-am dezamăgit profesional pe nimeni. Sau cel puțin n-am primit niciodată acest feedback. Iar dacă greșesc cu afirmația, aștept comentarii și îmi asum vina uitării.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Mă învârt în mai multe cercuri, așadar cunosc mii de oameni. Partea cea mai faină din toată schema de networking este că oamenii mă țin minte și mă asociază cu meseria mea de bază, cea de jurnalist. În general, oamenii mă plac mai ales business wise. Mă cam duce capul și mai mult decât atât, știu să vorbesc. Îmi iese foarte bine atât partea de networking și connecting people, cât și small talk de toate felurile, de la fizică cuantică la discuții despre pâinea albă. E cumva natural – mai ales dacă și am chef să fiu sociabilă și să fac conversație.
Însă n-am fost tot timpul așa. Nu m-am născut nici comunicator, nici jurnalist. Am muncit enorm și i-am bătut la cap pe oamenii cu mai multă experiență decât mine să mă învețe. Și cel mai important, în lumea asta a comunicării, le-am făcut pe toate. De la lipit afișe prin oraș la gestionat comunicare de criză când urma să se prăbușească totul la propriu. Am la activ câteva zeci de proiecte și o experiență națională și internațională de coordonare a lor. N-a fost deloc simplu, a fost learning by doing. Și o să mai povestesc despre asta. Iar în toți anii ăștia de muncă pentru propriul traseu profesional, ușile au rămas deschise și toată lumea a fost mulțumită și foarte mulțumită de prestația mea profesională. Am legat prietenii, am crescut proiecte, am generat idei, am făcut business, am generat profituri. Iar cel mai important, când NU ȘTIU, îmi asum și spun asta. Eu sunt genul ăla de om care cere ajutorul fără rușine, fără prejudecăți, fără să mă gândesc prea mult la ce o să zică cealaltă persoană referitor la faptul că nu știu. Mai bine întreb și cer explicații decât s-o dau major în bară.
După introducerea asta foarte lungă, vreau să punctez niște lucruri pentru viitoarele colaborări, poate vă ajută în viață și în business. O să le scriu pe etape, ca să fie mai ușor de înțeles.
Parteneriatele / asocierile de brand
- Știu să citesc o prezentare și să caut pe google. Cu cât e prezentarea mai pompoasă, cu atât mă enervez mai tare. Dacă lucrurile erau așa roz și minunate, ajungeau cumva la mine, așadar dacă vedeam oportunitatea, te contactam eu. Și atunci când îmi doresc ceva, fac ca lucrul ăla să se întâmple, în condiții de comun acord agreate. Și ca mine sunt o grămadă de alți profesioniști care știu deja lucrurile astea.
- Vreau ca atunci când oamenii își doresc o asociere de brand, să știe exact de ce vor brandul meu acolo, pentru evenimentul lor. Make me feel special, make me think că ți-ai făcut temele și știi cu ce mă ocup. Desigur, cold calling poate funcționa, dar n-ar fi mai drăguț să știi cu ce mă ocup înainte?
- Îmi place mult gentlemen’s agreement. Așa îmi dau seama de calitatea oamenilor. Dacă spun ceva, fac lucrul respectiv și nu-i neapărat nevoie de un contract. Sunt un om care își asumă TOT ce spune și face.
- Vreau respect. Dacă am semnat un contract, aș vrea să ne respectăm reciproc și să ne facem treaba la care ne-am antamat împreună. E ca o relație, e nevoie de doi. Când doar unul trage, înseamnă că s-a terminat respectul. Și nu-i ok. Dacă nu livrez la timp ceva, un kind reminder funcționează. Suntem oameni, totuși, mai greșim, ceea ce e perfect normal. Doar că nu ne asumăm prea des și partea asta.
- Vreau să rămânem în contact. Sunt foarte puțini oameni cu care nu mai vreau să colaborez vreodată din motive de dezamăgire profundă profesională. Eu las loc de “bună ziua”, alții nu prea.
- Let’s feedback. Pentru mine, e foarte important, mai ales capitolul what went wrong. Vreau să învăț în continuare.
Sponsorizările
- Hai să fim realiști cu bugetele, vă rog. And I tell no more.
- Hai să fim creativi – oameni buni, în afară de cei din sfera comunicării, nu citește NIMENI logourile de pe afișe și bannere. Putem să depășim tipul ăsta de comunicare, vă rog, și să nu-l mai ofertăm ca fiind CEA MAI TARE CHESTIE DIN LUME?
- Hai să muncim puțin mai mult, căci creativi suntem, și să propunem noi pentru MAI MULȚI BANI chestii faine companiilor de la care vrem să obținem lucruri.
- Hai să ne spunem pe bune ce putem livra și ce nu. Să ne recunoaștem limitele. Să ne asumăm că nu suntem cei mai mari și mai tari din parcare și să prezentăm realitatea. Bineînțeles, cu ajutor de la echipa de PR și branding, dar totuși realitatea. Nimic nu e atât de roz și de shiny, dar un om priceput poate împacheta bine realitatea astfel încât să nu ni se mai facă rău de la atâta sirop corporatist.
- Hai să nu mai vindem așa direct și pe față. Hai să fim mai soft căci avem mai mult de câștigat. Hai să învățăm niște tehnici de prezentare mai din vremurile noastre care să atragă atenția și să mă facă pe mine să îmi doresc să cumpăr de la tine. Nu-i greu, I tell you.
Gata, m-am răcorit. Am făcut o criză de nervi de dimineață când am văzut cât de șaorma cu de toate e comunicarea unde suntem parteneri naționali pe un proiect. Nu, n-ați vrea să mă prindeți într-un moment din ăsta. Ah, și încă o chestie – nu uit nimic, doar că am tot timpul un to do list mai lung decât o zi de lucru, așadar s-ar putea să întârzii un pic, însă I’m watching, chiar dacă par că nu o fac.
Oameni suntem, mai greșim. Dar hai să menținem sus definiția profesionalismului, căci de amatori suntem cu toți sătui. Și neapărat, țineți minte că time is money. Always. Apreciați ajutorul oferit necondiționat, e rara avis.
