Cel mai râvnit job din lume: jurnalist călător

Prin octombrie 2017, internetul mondial a luat-o razna: New York Times anunța că scoate la bătaie cel mai râvnit job din lume – jurnalist călător. Pentru prima dată în istoria prestigioasei publicații, un jurnalist va fi la butoane pentru rubrica lor de 52 places to go.

Desigur, mi-a trecut un gând prin cap despre propia-mi persoană. Și alții au crezut asta despre mine, am primit pe email/facebook/whatsapp foarte multe încurajări că ar trebui să aplic de la prieteni și cunoștințe de peste tot din lume. Nu, n-am făcut-o, căci DL-ul era foarte din scurt, eu aveam niște proiecte în desfășurare atunci, efectiv nu m-am putut aduna să scriu ceva. Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei mi-a spus că mă autosabotez. Cel mai probabil.

Niscavai timp mai târziu, mai exact la sfârșitul săptămânii trecute, New York Times a făcut publică lista de 52 places to go in 2018 și pe jurnalista care urmează să călătorească tot anul. Ca să vă faceți o idee, au fost 13.000 de aplicații validate. Da, da, 13.000 de aplicanți de peste tot din lume. Well, nu degeaba e cel mai râvnit job din lume.

Eu zic să o urmărim pe Jada Yuan. O puteți urmări pe Instagram, Twitter și Facebook. Sincer, pe mine filmulețul de prezentare nu m-a convins deloc, apoi m-am apucat să-i citesc articolele din New York magazine. Well, s-a schimbat situația radical. Jada Yuan are niște zeci/sute de interviuri cu tot felul de vedete de la Hollywood și un stil jurnalistic care te face să o placi. Vă zic, am citit TOT ce a scris în ultimii trei ani. Am făcut o selecție de cele mai bune articole ale ei din perspectiva mea:

How Grief Led Diane Kruger to the Bravest Performance of Her Career

• The idea of someone as beautiful and famous as Kruger doing her own luggage-schlepping takes a moment to get used to. But it has a kind of poetry, when one thinks about all the metaphorical baggage she’s been dragging around for the past two decades, trying to get anyone to take her seriously enough to give her a role as challenging as what Akin asked of her in In the Fade.

Samuel L. Jackson Wants to Do TV, and Other Things We Learned Talking to Him About His MasterClass

• Jackson had never watched a MasterClass before he signed up to do one, so he just winged it — and seemed to have a blast. He tells his personal story, goes step-by-step through how he builds characters, does workshops on not just that iconic Pulp Fiction scene but also Black Snake Moan and Kingsman: The Secret Service. His intro, of course, features multiple “motherfuckers,” as he cycles through non-air-able promos like “Welcome to my MasterClass, motherfuckers!” and “You wanna be a motherfuckin’ better actor? Take my motherfucking class!” And he ends the whole thing by stepping out of camera range and exclaiming to the MasterClass crew, “Fuck, that was awesome! That was amazing! I can’t do it any better than that!” We spoke to Jackson on the phone and got a ton of new lessons — on his disdain for acting classes, Tarantino’s new movies, and more — ourselves. Enjoy!

How Bryan Fogel Accidentally Documented the Russian Olympic Doping Scandal

• Documentary films often have a social impact, but rarely has one changed as many lives in real time as this one; expect the Academy Awards to take notice. I first watched Icarus at the Sundance Film Festival where, eight days after Trump’s inauguration, it won the inaugural Orwell Award, a special jury prize designated for “a film that reveals the truth at a time when truth is no longer a commodity.” Netflix bought it for $5 million, one of the biggest hauls for a nonfiction film in the festival’s history. Then I interviewed Fogel this August for its release, the very week that Robert Mueller was impaneling a grand jury for his investigation into Russia’s interference with our presidential election. This is a documentary that came together by blind accident, yet miraculously becomes more and more relevant over time.

My Housemate

How Sofia Coppola’s Best Director Win at Cannes Is Both Historic and Disappointing

• Maybe that should be the new Cannes slogan: We’re not great with the ladies, but at least we’re not the Oscars! Or better yet, how about the Oscars one-up Cannes and give Coppola, or another woman filmmaker, a Best Director prize that really could change history.

Ce am învățat din experiența asta?

1. Never ever stop dreaming. Dacă ești bun în ceea ce faci, aici punctual dacă scrii bine, iată, ajungi să ai un dream job.
2. Experiența din CV este o chestiune relativă, contează foarte mult să îți dorești jobul respectiv. Altfel, cum vă explicați că un jurnalist specializat în cancanuri de Hollywood se apucă să facă reviews de travel în New York Times?
3. Trebuie să știi ce vrei și să ai siguranța că un oraș nou pe un nou continent în fiecare săptămână înseamnă no personal life.
4. Keep calm and write on. Sunt mii de oportunități în lumea asta. Vă zic eu, cea care din când în când, în nopțile cu insomnii, aplică la tot felul de minuni și multe dintre ele mă invită să particip la activitățile lor. Deci da, se poate, și când vii dintr-o țară ca România unde limba engleză nu este limba maternă. Iar dacă eu am putut în toți anii ăștia, voi de ce să nu puteți?
5. Be careful what you wish for. Treaba asta e pe bune. Eu cred în unicorni, așadar și în chestiuni întâmplătoare. Dacă îți dorești cu adevărat ceva și muncești pentru asta, universul te va ajuta și te va răsplăti. Încă o dată spun, sunt atât de multe oportunități, trebuie doar să cauți și să ai suficient de mult curaj încât să le scrii și să faci aplicații. Știu, e al dracului de greu, ieri am stat vreo patru ore să aplic pentru o bursă, dar e atât de mare satisfacția când îți apare în inbox mesajul de confirmare că a fost trimis.

Cheer up, da se poate. Cam asta-i atitudinea pentru îndeplinirea oricărui vis. Happy to help, dacă simțiți că aveți nevoie de cineva care să vă explice că the sky is not the limit anymore 🙂

Foto: Wikipedia