Home / culturALE / Acasă la Enescu. Vila Luminiș

Acasă la Enescu. Vila Luminiș

Bună ziua, e muzeul deschis astăzi?

Da, doar că de câteva ore n-a mai venit nimeni pe la noi în vizită, d-aia pare pustiu. Vremea asta …

Și astfel domnul de la pază ne-a deschis ușa vilei Luminiș, invitându-ne înăuntru. Liniștea deplină din micul hol te captează. Apoi, tabloul cu maestrul pe un fundal albastru care animă întreaga încăpere. Până ne-am dezmeticit, doamna muzeograf a ajuns și ea la intrare și o simfonie a maestrului a început să se audă în difuzoare. Ne-am primit audioghidurile care știau toate secretele casei. Nu-mi amintesc când am fost ultima oară într-un muzeu din România și am primit în prețul biletului și suport audio. Bravo, sper că aveți poveștile vilei Luminiș și în alte limbi internaționale.

Am urcat scările. Ne-a invadat lumina. George Enescu a insistat mult pentru lumină. Poate de aici și numele, Luminiș. Și în același timp, ne-a mai invadat frumosul naturii care se vedea pe ferestrele generoase ale casei – râul, brazii, crestele montane cu zăpadă generoasă. Păi cum să n-ai inspirație cu așa abundență de frumos? Apoi, am observat bunul gust al detaliilor din sufrageria artistului. Finețe. Dar mai mult decât atât, am simțit că-i un fel de acasă, cu scârțâitul podelelor atât de familiar mie. Iar în timp ce micul aparat povestește fiecare detaliu în parte, simți o atracție incredibilă către pianul care tronează: un Ibach făcut la Lausanne, instrument la care Enescu și-a compus multe dintre piese. O bijuterie care-i încă perfect funcțională, deși are vreo sută de ani. În 1942, la acest pian Enescu a interpretat, în serile de 23 şi 27 august, opera Oedip. Acum, pe el veghează un facsimil al partiturii operei Oedip. De original, Enescu nu s-a putut despărţi. Yehudi Menunhin spune că ea se afla permanent pe noptiera autorului care o citea şi recitea.

Am închis ochii pentru câteva secunde. Am încercat să-mi imaginez cum pica lumina pe maestru stând pe scaunul de pian, unduind degetele întru perfecțiunea notelor muzicale. I-am deschis. Mi-am dat seama că practic oricine cântă la pian acolo, de fapt cântă naturii, căci lumina este atât de puternică încât cei care stau pe canapea sunt de fapt doar niște umbre. Fantastic.

Am plecat mai departe spre dormitoarele lor, a Marucăi și al maestrului. Dacă în dormitorul Marucăi detaliile subliniază statutul său social, cel a lui Enescu este denumit o chilie, fiind mic, extrem de intim și cu detalii românești din abundență. Aici este cheia întregii case, inima ei. Aici îl descoperi pe omul Enescu. Camera lui este doar o odaie  în care încap doar un pat îngust, un dulap simplu şi un cufăr. Tot aici, lumina pătrunde doar printr-un ochi de fereastră la picioarele patului. Pe pereţi sunt icoane. Sunt două lumi acolo, cea a lui Enescu-artistul, cel care te primește în casa lui pentru ați oferi din frumusețea muzicii, ca meloman sau ca învățăcel, și cea a lui Enescu-creatorul, care are nevoie de tăcere absolută și intimitate ca să-și transforme gândurile în partituri care mai apoi să devină capodopere.

“Simplitatea în viață este adevărata libertate”, spunea George Enescu, iar citatul îl găsiți chiar acolo în dormitor unde deseori a stat și a compus. Maestrul știa de hygge-ul danez.

Vila Luminiș nu este spectaculoasă – n-are nimic din farmecul și grandoare Peleșului sau a Palatului Cantacuzino din București, locuri frecventate de maestru, ci este mai degrabă simplă. Însă vila Luminiș te fascinează într-un mod în care îți dorești să te reîntorci acolo măcar în fiecare anotimp, și cel puțin pentru un concert în sufrageria artistului.

*vila are și o mansardă, însă personal n-am fost impresionată. În schimb, am descoperit acolo un colaj extraordinar cu portretele lui George Enescu făcute de Corneliu Baba. Cândva, demult, au fost la vânzare. Le-am mai văzut și în Palatul Cantacuzino, dar nici ei nu le mai aveau pe stoc.

Muzeul din Sinaia este deschis de marți-duminică de la 10.00-17.00. Parcarea este puțin mai sus de indicatorul care arată stânga spre casa memorială, doar că parcarea nu-i semnalizată în niciun fel. Intrarea costă 6 lei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial