Primul 10

De o vreme tot vorbesc cu diverse persoane despre cât de mult ne lipsesc valorile și modelele. Se prea poate să bricolez ceva pe ideea asta curând, însă până la concret e cale lungă. Realitatea este una singură: ne lipsesc cu desăvârșire. Nu sunt consumatoare de TV, am renunțat la el acum câțiva ani, însă petrec ceva timp în online-ul mare, atât în zona hipsterișo-cultă-n-cap cât și pe celălalt internet de cancan. Și nu încetez să mă minunez de fascinanta Românie, în toate formele ei, dar mai ales de locuitori și cetățeni.

Însă discuția rămâne: care ne sunt valorile? E greu. Sincer mi-e greu să nominalizez o listă de oameni. Mi-e mult mai simplu când sunt întrebată, de străini, lucruri despre România. De principiu, știu câteva lucruri: că-l avem pe Dracula, pe Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi și Ilie Năstase – niște living legends, iar mai nou Simona Halep, Inna și președintele țării care a mobilizat internetul într-o perioadă în care nimeni nu se aștepta ca Facebook să aibă atâta putere, înainte de Cambridge Analytica și alte minuni. Discutabile, desigur, și aceste aspecte.

Go big or go home este un slogan destul de uzitat în zona noastră de marcom. Cum faci the biggest, the best, the most wonderful, the wow? Cum faci istorie? Cum devii știre internațională? Cum te menții știre internațională? Cum convingi presa să preia o știre pozitivă în detrimentul uneia negative? Cum te transformi într-un model? Cum impactezi? E și mai greu. Însă nu imposibil. Istoria ne-a demonstrat că există soluții, noi trebuie doar să le căutăm – research, în limbaj academic. Și între wow și cum faci să te cunoască toată lumea, în orice situație de pe lumea asta, e foarte foarte foarte multă muncă. Nu știu nicio mare personalitate care să nu fi muncit enorm.

Acum fix 42 de ani, presa internațională de pe întreg mapamondul avea un breaking news: prima notă de 10 la Jocurile Olimpice. O fetiţă de 14 ani uimea lumea sportului cu nota 10 „absolut” la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal. Afişajul electronic nici nu era programat să arate nota 10, aşa că pe ecran a apărut nota 1.00. Nadia Comăneci obţinea, la această ediţie a Jocurilor Olimpice, de şapte ori scorul perfect, câştigând trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și una de bronz (sol). Acela a fost un moment de perfecțiune, definit ca atare de toată lumea, Nadia Comăneci intrând în istorie drept prima sportivă cu un exerciţiu perfect.

Mii de ore de muncă în spate. Poate zeci de mii. Sute de mii. No idea, n-am citit chiar toate materialele cu Nadia Comăneci despre performanța ei. Însă știu că atunci când mă întreb de ce nu-mi ies lucrurile așa cum îmi doresc, mă uit la diferite momente din istoria noastră, a țării, și îmi amintesc că e nevoie de muncă ca să atingi performanța. Primul 10 din istorie nu s-a obținut singur. Niciodată primul ceva din viața noastră profesională n-ar trebui să fie ușor. Și iată-mă motivată să merg mai departe și să îmi doresc performanța.

În loc de concluzii, ceva scurt: mulțumesc, Nadia Comăneci, pentru că-mi ești model. De la tine am învățat că nimic nu-i imposibil, nici măcar atunci când ceilalți nu sunt pregătiți pentru tine. Și muncește, muncește, muncește, la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, vor apărea și rezultatele.

Photo credit: A1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial