Pâinea bucureșteană din centru

Disclaimer: sunt gurmandă, mănânc cantități industriale de orice, atât timp când îmi place gustul. Sunt fan bucătărie românească și aș mânca oricând sarmale și ciorbă. Dacă ceva nu-mi place, nu mai calc pe acolo.

De curând, să tot fie câteva luni, s-a deschis un local pe care majoritatea prietenilor mei îl consideră cel mai hipsteresc restaurant al momentului. Chestiunea cu mine este că îmi place să descopăr locuri noi. Da, sunt gurmandă, da, mă duc în anumite locuri să mănânc anumite lucruri doar pentru că mă bucur de gust. Viața-i scurtă, plăcerile sunt puține, din astea, din filosofia mea de viață. Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Dar aproape niciodată. La Pâine și Vin am încercat fără succes să mănânc de cinci ori. Ei nu fac rezervări, așadar te duci acolo și dacă nu-i nicio masă liberă, ești poftit la bar pentru un pahar de vin. Când am întrebat într-o joi seară de timpul de așteptare, mi s-a spus 40-45 minute. Păi în timpul ăsta, tot alcoolul ăla din pahar îmi lipește stomacul de spate și mă amețește suficient de tare încât să vreau să dorm, nu să mănânc. Recunosc cu mâna pe inimă că m-am supărat și mi-am promis că un checkin trebuie să fac aici la pâinea lăudată.

Așadar, a șasea oară, chiar am reușit. Doar că …

Am comandat platou internațional cu chestiuni pe bază de salamuri/jambon și brânze cu tot felul de fructe și ceva pizza. Așteptarea era ca platoul să vină primul – căci aperitiv, apoi pizza. A fost invers. Nu era neapărat o problemă, pizza chiar arată ca în pozele de pe interneți, fie el instagram sau Facebook, și chiar părea apetisantă. Doar că blatul era ușor nefăcut spre crud pe unele margini, alea de le-am nimerit eu, iar legumele de pe pizza păreau să fie așezate post-cuptor, ceapa verde de pe pizza încă avea stropi de apă. N-aveam oricum nicio așteptare, alta decât să confirmăm statutul de pizza place, dar iacă-tă, surprize. Și nu, nu m-a deranjat acest aspect, mi s-a părut doar inedit. Poate așa-i rețeta, n-am cerut detalii suplimentare.

Apoi, platoul a fost și el o surpriză. Acum, noi ne săturasem deja de la pizza, așadar am degustat cam tot ce era pe acolo. Repet, nu-s vreo cunoscătoare în ale mezelurilor cu nume simandicoase internaționale, dar cred că am mâncat chestii mai bune. Nu știu exact ce, de unde, când, cum, din nou – chiar n-am întrebat, dar impresia generală a fost de ok-ish, n-aș mai lua a doua oară dacă ajung acolo. Acum, surpriza surprizelor a venit din partea brânzei. Cheddarul de pe platou avea același gust ca cheddarul pe care îl consum și eu de la supermarket. E foarte posibil să mă înșel, dar după ce mănânci de vreo trei ani de 4-5 ori pe săptămână același tip de brânză, cam recunoști gustul, așa-i? Nici asta nu este ceva rău, doar că, din nou, am fost surprinsă.

Ce-i drept, specialitatea lor pare să fie platoul românesc pentru care ai indicații de producători și calitatea produselor. Poate n-am făcut noi alegerea cea mai bună. Data viitoare.

Însă chestiunea care m-a deranjat profund a fost lipsa aerului din interior. Noi am stat la etaj, iar persoanei cu care am fost acolo i s-a făcut rău din lipsă de aer. Lipsă acută de aer, care s-a instalat imediat ce a trecut de ora 20.00 și toate mesele erau ocupate. Cred că-i prima dată când experimentez așa ceva într-un restaurant.

Acum, aș vrea să rețineți că este DOAR experiența mea cu acest restaurant. Nu e prima prizza nefăcută pe care o mănânc și are pretenții de super pizza, căci așa spune internetul. De asemenea, sunt precisă când spun că o să mai mănânc multă pizza nefăcută în viața mea. E ok, fată simplă, cât e mâncare și mi-e foame, n-am nicio problemă, eu chiar mănânc. Altfel, sunt ferm convinsă că o grămadă de prieteni ai mei ar recomanda imediat și fără niciun dubiu acest loc. Și eu la rândul meu sunt convinsă că unele feluri de mâncare le ies excepțional, altfel n-ar fi tot timpul plin. Doar că, repet, pentru mine au fost un cumul de surprize care nu mă mai aduc înapoi acolo. Și da, poate părerea mea nu contează și nu-i foarte importantă, dar în ultimele trei zile, vreo 10 oameni diferiți, din diferite cercuri și cu diferite gusturi, n-au fost deloc impresionați de acest restaurant. Deci nu sunt singura, doar că eu mă exprim și-n scris. Probabil singura opinie în afara standardelor, din ce am văzut la o căutare rapidă pe Google.

Apropo de asta, ați observat și voi că oamenii care scriu pe bloguri/siteuri recenzii de restaurante tind să povestească în proporție de 90% cum arată restaurantul și mâncarea, dar spre deloc despre gust și experiența mâncatului propriu-zis?

PS: poza îmi aparține, chiar mi s-a părut faină ideea de mini-pâini cu vin roșu. Nota zece cu felicitări pentru marketing și creație, și meniul e descris foarte, foarte, foarte apetisant.

 


About


'Pâinea bucureșteană din centru' has no comments

Be the first to comment this post!

Would you like to share your thoughts?

Your email address will not be published.