Nu știu când și unde am auzit expresia asta cu “muzică, nu zgomot”, dar îmi place foarte tare. Așadar, începând de astăzi Ideile roșcate ale subsemnatei au un nou serial, cu și despre muzică. Și nu orice fel de muzică, ci acea muzică pentru care plecăm în lume să ne bucurăm de ea.
Descoperă povești gastronomice prin abonare la newsletterul
UMAMI Moments
Muzică, nu zgomot – cu Roxana Moraru, om fain din echipa PR Beta, care se prezintă cam așa:
Sunt Roxana și de 4 ani lucrez în comunicare. Călătoresc peste tot, cu orice ocazie mi se ivește. Cred că nu există vreun lucru de care să fiu mai dependentă de cât de muzică, nu mă despart de ea nici când cobor până la magazine. Mai sunt și sătmăreancă, iubitoare de România în general, de Ardeal și Timișoara în special. Dog person all the way, Golden Retriver fan <3
Prima amintire de la un concert live
Chiar prima nu pot să o zic, că probabil era ceva chestie de la zilele orașului sau ceva chestie de genu și nici nu mai știu exact cine a fost. Pot să spun însă de primul concert pe care mi l-am dorit să-l prind. Trebuie să precizez din start că până după liceu nu am călătorit foarte mult și nu am avut ocazia să ajung la foarte multe festivaluri, decât la cele din Satu Mare. În fine, ce voiam să zic e că nu prea aveam ocazia să văd foarte multe trupe acolo, așa că am mers în Baia Mare, cu trenul, cu toată trupa, să vedem Omul cu Șobolani (care un an mai târziu au ajuns și în Satu Mare și au cântat chiar de ziua mea, merci Samfest) căci eram o gașcă de vreo 20 de nebuni îndrăgostiți de muzica lor. A fost o experiență foarte mișto și nu cred că o să o uit vreodată. Că pe atunci nu ținteam la concerte mari și evenimentul ăsta era cumva un vis împlinit.
Cea mai mișto experiență de concert din România. Cea mai mișto experiență de concert din străinătate
Foarte greu de ales, că nu prea am fost la concerte separate de festival, decât la trupe locale, iar în străinătate am fost doar la festivaluri. În România pot să zic că nu o să uit niciodată concertul Red Hot Chilly Peppers de la București. Era primul meu contact cu artiști mari, înainte de a începe nebunia cu festivalurile. Atunci mi-a plăcut, acum pot să zic că am trăit de atunci experiențe muzicale mult mai emoționale.
Prima dezamăgire muzicală live. Cine, când, cum.
Asta cu prima pentru mine e foarte greu, că nu le țin minte în ordine cronologică. E ok dacă zic de cea mai recentă? A fost Gogol Bordelo la Revolution Festival. Poate că nu eram eu în mood pentru ei, poate că mi-ar fi plăcut mai mult tot concertul acum vreo 10 ani, cert e că mi s-a părut că lipsea ceva. Se mișcau ei și dansau, dar tot simțeam că nu e coneciunea aia care trebuie cu publicul.
Festival sau concert? Ce preferi?
Depinde de vibe, de artiști de festival. De exemplu, pot să zic de Sigur Ros sau Son Lux, că pe ambii i-am văzut la festival. Mie mi se pare că se potrivesc mult mai bine într-un concert de sine stătător, când te duci pregătit pentru mood-ul ăla, când toți oamenii sunt pe același film. Așa, la festival, mi s-a părut că oamenii erau mult prea agitați pentru genul ăla de muzică și nu am avut stare să stau să-i ascult așa cum ar fi meritat ei.
Experiența România vs străinătate. Se poate compara? Dacă da, cum?
Depinde din ce punct de vedere. Am găsit și similarități și lucruri care mi-au plăcut mai mult în țară. De exemplu, am văzut că la festivalurile mari de afară se pune mult mai mult accent pe profit decât pe experiența festivalierilor în sine. Parcă la noi oamenii încă sunt atenți la public, la nevoile sale. Poate nu se compară la line-up, că festivalurile mai mari își permit nume mai scumpe, dar la atmosferă mie mi se par mai drăguțe astea mai mici. Că e una să vezi Prodigy și să-i chiar vezi și alta să încerci să te ferești să le calce lumea, la propriu, în picioare și să nu te poți bucura de actul artistic în sine.
Bugetul de concert. Normal circle/ VIP experience sau nu contează locul, ci bandul?
Cred că am fost într-un singur festival la VIP zone. Nu știu, mi se pare că locurile astea așa ferite te privează de amunite experiențe și trăiri decât dacă ești acolo, în mijlocul acțiunii. Și da, clar contează în primul rând band-ul.
Care e bugetul tău în medie pentru un festival? Dar pentru un concert?
Greu de zis și oricum nimeni nu mă crede. Eu la un festival de 5 zile consum undeva la 500 de lei și asta pentru simplu fapt că beau doar apă plată (nu, nici măcar cafea:)). Și nici în afară nu pot să zic că mă întind mai mult, gen 70 euro în trei zile.
Cum alegi mijlocul de transport în comun până acolo, dacă nu e aproape de acasă?
În Timișoara folosesc cel mai des bicicleta, chiar și dacă e departe. În rest, metroul îmi place cel mai mult și mi se pare cel mai eficient.
Cum alegi unde stai? Airbnb, booking.com, prieteni sau cort?
La majoriatea festivalurilor am stat la cort, încă pot și am energia și răbdarea necesară. Cu timpul probabil că se va schimba situația.
Dacă e un loc nou, adaugi pe listă și obiective turistice? Adaugi o zi în plus vacanței pentru a vizita locurile/zona?
Mi-ar plăcea să zic că da, dar încă n-am făcut asta. Aș fi avut ocazia anul ăsta în Cehia, dar pentru că alesesem un transport în comun la pachet cu biletul, când s-a anulat rezervarea pentru hostel, nu am mai avut șansa să rămânem două zile în plus.
Vara lui 2018
Top 3 experiențe muzicale locale/internaționale. Plus pe unde ai fost și ce banduri ai văzut.
Păi Electric Castle (a ocupat și va ocupa mereu un loc special în mintea mea), Sziget Festival deși a fost doar o zi, la Arctic Monkeys și Let it Roll (unde cel mai mult mi-a plăcut line up-ul, nu neapărat experiența de festival în sine). În rest, pot să zic că în Timișoara suntem foarte norocoși să avem parte de nenumărate evenimente mai ales pe nișa care mă interesează pe mine, drum and bass. Avem crew-uri care aduc o mulțme de artiști locali și internaționali pe care nici nu aș fi visat să-i văd aici, acasă.
Ce banduri noi ai descoperit și unde.
Pot să zic că nu am simțit niciodată mai tare că am trăit sub o piatră decât anul acesta la Electric Castle când am auzit pentru prima data Nothing But Thieves. Îi văzusem în line up, dar nu am avut atunci cumva curiozitatea necesară. Asta până am ajuns în fața scenei, cu dorința de a-i vedea, fără a ști ce cântă. Eram în absolut șoc. Toată lumea cânta, mulți știau versurile și eu cu prietena cu care eram ne simțeam căzute de pe lună. Nu cred că mai e nevoie să zic cât de bine suna și ce vibe fain era. Spre finalul concertului am mai dat de vreo 3 găști de prieteni care erau în aceeași situație cu noi. Și cel mai amuzat mi se părut că îi spuneam unui prieten că nu-mi explic cum de nu îi știam, că ascult muzică de genul. Răspunsul lui: ”Tu ca tu, că tu doar asculți, dar eu o și cânt și tot nu-i știam”, a fost de neprețuit, am avut norocul să-i prind o lună mai târziu și la Sziget, când deja știam versurile, hehe.
Care e cea mai mare surpriză muzicală de care ai avut parte vara asta. Dar cea mai urâtă experiență.
Cred că am răspuns mai sus la întrebările astea. Una era cu Nothing but Thieves și cealaltă cu Gogol Bordelo.
What’s next. Ce vrei să vezi până la sfârșitul anului.
Deși am zis că iau o pauză, în noiembrie merg la București să văd Commix, tot pe partea de drum and bass. Și, în rest ce se mai întâmplă pe plan local. Abia aștept line-up-urile pentru festiavlurile de la anul.
