Home / Idei roșcate / Inside my box / #descoperăprevențiamedicală: Despre comfort food, pofte și alți demoni alimentari

#descoperăprevențiamedicală: Despre comfort food, pofte și alți demoni alimentari

De ceva vreme, trăiesc într-un haos organizat, zic eu, iar pe ultimul loc în lista de priorități sunt eu. Nu-mi mai fac timp să mănânc, să dorm, să mă odihnesc, să fac lucrurile care-mi plac. Și organismul meu, și așa destul de avariat, îmi tot transmite semnale că nu este în regulă regimul pe care i-l ofer. Lucrurile o să se schimbe, sper, curând.

Nu m-am interesat niciodată de nutriție și diabet, deși am probleme cu stomacul din liceu. Conviețuiesc cu un helicobacter pylori de pe la 15 ani, ceea ce face viața interesantă. Cam de 2-3 ori pe an, trag să mor de dureri de stomac. N-am murit de la crizele de rinichi, stomacul nu doare chiar atât de tare, din fericire. Așadar, atunci când Ponderas Academic Hospital, singurul Centru de Excelență în chirurgie bariatrică și metabolică din România, m-a invitat la o discuție despre percepțiile și atitudinile românilor cu privire la alimentație și problemele de greutate, am zis da. De ce? Pentru că sunt un adult inconștient care nu acordă importanță alimentației și nutriției. Iar lucrul acesta aș vrea să-l schimb cât mai curând posibil.

Problemele mele cu greutatea au început în perioada de depresie, de care am povestit deja aici. După ce am refuzat să mănânc o vreme, am început să mănânc foarte mult. Psihologul cu care lucram mi-a spus că este în regulă să consum comfort food. Așadar discuția mea cu cei doi medici prezenți, dr. Cătălin Copăescu și dr. Ruxandra Plesea au fost legate de acest subiect – de ce în caz de depresie și/sau burn out simțim nevoia să mâncăm.

Ce este acest comfort food și de ce ne aduce plăcere?

“Simțim plăcere pentru că este un mecanism ancestral prin care noi practic existăm. Dacă nu ne-ar plăcea să mâncăm, am muri. Orice vietate simte plăcere când mănâncă. Plăcerea pe care noi o simțim când mâncăm se transmite prin neurotransmițători. O persoană tristă, deprimată, simte acești neurotransmițători ca un foc de artificii și ei se eliberează fie că jucăm la poker, fumăm, mâncăm, consumăm alte tipuri de excitante. (…) Fiecare are demonul său. Asta face postul, după o perioadă de consum moderat: ne face să nu mai fim vulnerabili. Se crează o resetare, o refacere de receptori, de neurotransmițători,” explică dr. Ruxandra Plesea.

Dr. Copăescu spune că “pofta este un exercițiu mental, n-are legătură cu cantitatea. Pofta nu se schimbă nici măcar după intervenția chirurgicală. Pofta este una, cantitatea este diferită. Îți poți satisface pofta cu niște canități foarte mici care induc starea de sațietate”.

Apropo, citiți aici un studiu al Universității Cornwell despre acest comfort food.

De ce o persoană depresivă / în burn-out are dificultăți în a ține o dietă, mai ales că în aceste perioade tendința este de a te îngrășa?

Întreaga ta stare se oglindește în ce mănânci și cum mănânci, continuă dr. Plesea. “În primul rând depresia te predispune la a mânca mai mult, dacă depresia devine din cauze stresante, ai un nivel de hidrocortizon, hormon al stresului, care te împiedică să slăbești și în același timp, ca să treci prin această etapă te îndeamnă să mănânci. Apoi, depresia înseamnă și o delăsare, nu mai ești atât de activ, nu mai ai grijă de tine, nu vrei să mănânci sănătos pentru că este un efort în plus – mersul la cumpărături, pregătitul ingredientelor, gătitul, toate astea înseamnă viață, iar persoanele depresive nu au cheful și starea necesară să facă acel efort. A ține dietă înseamnă să ai o bună strategie pe termen lung. De aceea este foarte greu să te ții de un program în care tu să funcționezi, în care să faci toate aceste lucruri – să gătești, să te informezi. De asemenea, dacă apare și tratament medicamentos pentru stările depresive, de multe ori acesta este corelat cu kilogramele în plus – anumite medicamente au acest efect secundar”.

 

De ce ne îngrășăm?

Dr. Copăescu menționează că “acest areal geografic în care ne aflăm nu are ceva particular, ci avem multe greșeli în atitudinea noastră față de alimentație, față de echilibrul către care ar trebui să ne îndreptăm. Vorbim de o balanță care trebuie verificată zilnic – ce și cât mâncăm și cât ne mișcăm, dar cu rețete particulare cu fiecare dintre noi. Aș spune că sunt multe explicații, ele sunt scuze mai mult sau mai puțin plauzibile. (…) Indiferent de situație, vorbim despre un dezechilibru între intrările și ieșirile de energie care au ca consecință îngrășarea”.

Apropo, există o legătură între obezitate și cancer. Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA a anunțat că mai mult de 630 de mii de americani supraponderali sau obezi suferă în prezent de 13 tipuri de cancer, informează webmd.com. Cele 13 tipuri de cancer includ: cancerul cerebral, mielomul multiplu, cancerul esofagului, cancerul de sân, mai multe tipuri de cancer tiroidian, cancerul vezicii biliare, cancerul stomacului, ficatului, pancreasului, rinichilor, ovarelor, uterului și colonului.

Statistici

Ponderas Academic Hospital a efectuat un studiu de tip Omnibus pentru a evalua percepțiile și atitudinile românilor cu privire la alimentație și la problemele de greutate. Conform datelor rezultate, românii declară într-o măsură destul de mare că mănâncă sănătos și fac sport. Cu toate aceastea, peste 55% din populația adultă a României se confruntă cu kilogramele în plus, în creștere cu 5 procente față de studiul desfășurat în 2013 de Centrul de Excelență în chirurgie bariatrică.

Potrivit datelor analizate, mai mult de jumătate dintre românii adulţi sunt supraponderali şi obezi. Cifrele din 2017 arată că răspândirea obezităţii nu a scăzut deloc faţă de ultimii ani. Kilogramele în plus au început să apară în ultimii 5 ani pentru 40% dintre românii cu probleme de greutate, iar un sfert dintre respondenţi se confruntă cu surplusul de kilograme de peste un deceniu. 8 din 10 români mănâncă zilnic pâine. Tot zilnic, 4 din 10 consumă şi dulciuri sau produse de patiserie. Mult, puțin?

Apropo de numărul meselor zilnice, pe Facebookul meu au intervenit niște oameni care se pricep puțin mai bine la povestea cu nutriția. Andrei, de exemplu, care se interesează de cele mai noi invenții și inovații în medicină, susține că o dată pe zi este suficient să mâncăm. Argumentul lui fiind acesta. Prietena Oana este într-un program de slăbire care a început în februarie 2017 și încă continuă, și la fel, mănâncă doar o dată pe zi. Argumentul ei este că anul trecut, un domn a luat premiul Nobel pentru o analiză foarte importantă a hranei pe care o oferim corpului nostru. Oltea argumentează și ea că o dată pe zi este bine, dar că DEPINDE de fiecare organism. Și eu sunt tot în barca lui DEPINDE, cred că orice modificare semnificativă pe care vrei să o aduci corpului tău trebuie făcută cu ajutorul specialiștilor. Apropo, suntem în 2017, avem acces la informație – uneori prea multă, iar un second opinion medical nu costă o avere, deci am putea să începem să ne interesăm de bunăstarea noastră pe termen mediu și lung.

Intervenția chirurgicală

Chestiunea cu intervenția chirurgicală mi-e complet străină. Nu am pe nimeni în familie care să sufere de diabet sau de obezitate, așadar a fost pentru prima dată când am luat contact cu astfel de informații. Ce pot să vă zic este că în blocul operator m-am simțit ca în Grey’s Anatomy, de la curățenie, la aparatură și monitoare. Nu degeaba sunt centru de excelență. Aici aș mai vrea să fac o adăugare. Ca peste tot în lumea medicală, reviewurile sunt pro și contra. Oamenii spun că operația este mai profitabilă pentru spital decât un tratament, iar aici intervin o serie de critici asupra actului medical. Pe cuvânt că nu înțeleg acest aspect, zic din nou: suntem în 2017 și avem acces la atâta informație, precum și la second opinion medicale. Dacă nu vreți să faceți operația, de ce o faceți? Pentru că aveți încredere în expertiza și experiența doctorului, nu-i așa? Plus că vorbim de adulți care iau decizii despre ei și viețile lor. De ce dăm vina pe instituție, nu înțeleg. Bănuiesc doar că nu a venit nimeni cu forța, legat/ă, să fie operat/ă.

Tot din studiul lor, ei au analizat şi rezultatele obţinute de cei aproape 7.000 pacienţi cu obezitate care au apelat la chirurgia bariatrică de-a lungul timpului în cadrul Centrului de Excelenţă. Potrivit datelor interne, la 8 din 10 pacienţi, diabetul zaharat tip 2 s-a remis la un an de la operaţia bariatrică. Alte rezultate observate în analiza internă:

  • 80% din pacienţii cu diabet zaharat tip 2, asociat obezităţii, înregistrează şi astăzi valori normale ale glicemiei şi hemoglobinei glicozilate, demonstrând remisiuni durabile, de peste 5 ani, a diabetului zaharat tip 2
  • 30% dintre pacienţii insulino-dependenţi nu mai necesită insulină după prima lună de la operaţie
  • 8 din 10 pacienţi au scăpat şi de apneea de somn la un an de la operaţie
  • 33% din pacienţii cu hipertensiune arterială înregistrează normalizarea tensiunii arteriale în primele 3 luni de la operaţie.
  • 100% dintre pacienti înregistrează scădere ponderală

Cred că nu exagerez dacă spun că practic, oamenii ăștia operați s-au născut a doua oară. Este absolut incredibilă senzația să poți dormi liniștit. Sau să te poți apleca singur să te legi la șireturi. Sau să te miști mai ușor pentru că ai mai puține kilograme. Numai cine a trecut prin etape similare poate înțelege această expresie de născut a doua oară.

Ce am învățat eu din experiența la Ponderas Academic Hospital

Am plecat de acolo supărată pe mine, pe de o parte, și determinată să îmi schimb stilul de viață, pe de altă parte. De ce supărată? În blocul operator am văzut un stomac extirpat în care au intrat 1500ml, și în care doctorul spunea că mai intrau încă 500ml fără probleme. Ceea ce înseamnă foarte mult, ochiometric stomacul s-a mărit de 3-4 ori față de starea lui inițială. Și mi-am adus aminte de câte ori am mâncat eu necontrolat doar pentru că îmi place să mănânc. Apoi, m-am uitat pe stradă la oameni: suntem din ce în ce mai grași, copii, tineri, adulți și bătrâni. Și dacă vreau să îmi îndeplinesc toate visele din capul roșcat, cam ar trebui să încep să am grijă de mine. Am făcut și primul pas, m-am programat la nutriționist. Om vedea pe mai departe ce se întâmplă.

#descoperăprevențiamedicală

La începutul lunii noiembrie 2017, am spus că voi susține orice campanie de informare privind prevenția medicală. Fac asta pentru că șase luni a încercat unul dintre doctorii mei să mă convingă să fac o investigație medicală, am refuzat de frică în prima fază, apoi am acceptat cu inima strânsă că dezastrul se va declanșa. Dar toate astea s-au întâmplat pentru că o echipă de doctori au de ceva vreme grijă de mine și au suficientă răbdare să îmi explice ce e bine și ce e rău și mai ales de ce. În cazul meu, n-a fost așa, totul bun momentan pe frontul roșcat. Vreau să dau înapoi parte din grija față de mine pe care o au doctorii mei. Lucrez deja cu câteva ONG-uri care activează în spitalele din România, așadar nu-s chiar străină de fenomen. Menționez că și propriile probleme de sănătate m-au determinat să accept provocări din sfera prevenției medicale. Cred că ne lipsește educația medicală și mai cred că doar împreună putem să ne ajutăm organismul și corpul să se mențină sănătos. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *