Home / culturALE / D-ale lui Enescu. III.

D-ale lui Enescu. III.

Un om și-o vioară. Un om și-un pian. Un om și partiturile sale. George Enescu, chiar el. Citind zilele astea mai mult și mai intens despre omul-creator George Enescu, am găsit următorul pasaj care îi descrie relația cu vioara:

Prietene, îi spuse Enescu viorii, numai tu poți să-mi aperi visurile. Trebuie să mă slujești atât cât îmi este necesar pentru a-mi îndeplini toate misiunile. Dar numai atât … nu mai mult, te rog, nu prea mult!

Și vioara îl ascultă. Îi promise să-l oblige cât mai rar posibil să facă simple acrobații cu arcușul, pentru mulțumirea publicului superficial. Îi promise să se pună, ca și pana lui, în slujba artei celei mai înalte. Fără concesii! Fără nicio concesie! își spunea George Enescu îndârjit, în pragul noului veac, care-i aducea râvnita și temuta independență.

*din Povestiri despre George Enescu, Ionel Hristea, editura Tineretului, 1968.

D-ale lui Enescu

Seria D-ale lui Enescu am începută datorită Concursului Internațional George Enescu, care se desfășoară zilele acestea. Concursul George Enescu este poveste muzicală pentru tinerii la început de carieră muzicală. O poveste începută chiar de maestrul Enescu, care și-a dorit foarte tare să sprijine tinerele talente. Căci așa fac marile valori: le dau oamenilor posibilitatea să devină mai buni.

Prima parte din D-ale lui Enescu o găsiți aici și este despre primul lui concert. A doua parte este despre Poema română, prima lucrare semnată de George Enescu, compozitorul deja școlit la Viena și Paris.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial