Home / marCOM / Cumpărăturile din supermarket, responsabilitate socială și ROI

Cumpărăturile din supermarket, responsabilitate socială și ROI

Spre bucuria retailer-ilor, coșul mediu de cumpărături crește constant. Asta înseamnă pentru ei și profit, dar cel mai probabil destul de multe taxe în plus. Un studiu din octombrie 2018 spune următoarele:

Valoarea coşului minim de consum pentru un trai decent pentru o persoană este de 2.552 de lei pe lună, iar pentru o familie formată din doi adulţi şi doi copii valoarea coşului urcă la 6.762 de lei, potrivit unei cercetări realizate de Fundaţia Friedrich Ebert România, împreună cu Syndex România şi Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii.

Structura coşului minim de consum pentru un trai decent rezultată din cercetare cuprinde 11 capitole: (1) alimentaţie, (2) îmbrăcăminte şi încălţăminte, (3) locuinţă, (4) dotarea locuinţei, (5) cheltuieli cu locuinţa, (6) produse de uz casnic şi igienă personală, (7) servicii, (8) educaţie şi cultură, (9) sănătate, (10) recreere şi vacanţă, (11) fondul de economii al familiei. În total, aceste capitole conţin un număr de 226 de itemi.

În ceea ce priveşte repartizarea cheltuielilor familiei, pentru alimentaţie este nevoie de 1.405 lei, pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte – 651 de lei, locuinţă – 1.781 de lei, dotarea locuinţei – 220 de lei, cheltuieli cu locuinţa – 477 de lei, produse de uz casnic şi igienă personală – 238 de lei, servicii – 488 de lei, educaţie şi cultură – 546 de lei, îngrijirea sănătăţii – 107 de lei, recreere şi vacanţă – 234 de lei, fondul de economii al familiei – 615 de lei. Astfel, alimentaţia are o pondere de 20,77%, iar locuinţa 26,33%.

Știrea completă este aici.

Practic, cam 2552 lei ar însemna idealul. Realistic vorbind, 90% din populația României nu își permite această sumă, din păcate. Și totuși, facem cumpărături atât cât ne permitem. Exceptând zona rurală (deși am impresia că există și acolo niște lanțuri de magazine de tip mini-market), cam tot ce înseamnă urban în România are cel puțin un lanț de magazine de retail cu acoperire națională: Auchan, Carrefour, Cora, Kaufland, Lidl, Mega Image, Metro, Penny, Profi, Selgros și sper că n-am uitat niciunul.

Dincolo de preferințele pentru anumite branduri unde supermarketurile mai sus menționate aduc o categorie de branduri pe care de cele mai multe ori nu o regăsești în alte magazine și/sau brandurile proprii care au mai multe calități decât prețul relativ mic pentru categoria din care fac parte, eu cred că fiecare consumator ar mai trebui să ia în considerare un aspect: responsabilitate socială a supermarketului respectiv. Oricum ai nevoie de coșul de cumpărături, oricum dai banii din lipsă de altă alternativă (desigur, rămâne piața, însă nu face obiectul acestui articol), ce-ar fi să te gândești data viitoare când alegi un supermarket ce fac aceștia cu profitul obținut?

Desigur, nu sunt vreun model de urmat, dar poate vă ajută exemplul meu ca să înțelegeți mai bine la ce mă refer. Din păcate, îmi rezum cumpărăturile la două lanțuri de supermarketuri, pentru că doar despre ele am informații că în comunități se întoarce o parte din profit.

Kaufland România. Dincolo de prețuri, calitate și gamă de produse, Kaufland este în topul preferințelor mele datorită proximității. Este foarte, dar foarte aproape de casă. Anual, cei mai mulți bani aici îi las și știu asta pentru că de cel puțin doi ani am grijă de finanțe. Și mă bucur că îi las aici, din două motive: Kaufland susține financiar un program pentru ONG-uri care se numește În stare de bine, un proiect foarte fain cu finanțare generoasă care implică beneficiari cam în toată țara. Recent, tot Kaufland a dat drumul și programului Start ONG, un ajutor financiar pentru organizațiile la început de drum sau cu venituri modeste, dar care au idei de proiecte faine. Aici aș mai puncta și comunicarea cool pe care au început-o deja de mai bine de un an la festivalurile care atrag cel mai mult public (Untold și Neversea). Altă Mărie, altă pălărie, poate alt articol.

Lidl România. De la Lidl cumpăr constant două categorii de produse, extrem de rar și altceva: brânză (pentru că au o selecție generoasă de brânză Cheddar și pentru că gama lor Deluxe are o varietate mare de brânze maturate) și flori. Poate cea mai bună decizie de business a fost să introducă flori în supermarket – atât pentru domnii care încă mai fac mici surpize doamnelor, cât și pentru noi, domnișoarele iubitoare de culori. Ce știu despre ei este că au avut fundraising in-store pentru diferite organizații, iar compania a suplimentat suma pentru ONG-urile respective. Din păcate, nu știu de nicio campanie de CSR activă a lor, însă susțin financiar unul dintre cele mai faine festivaluri din România, Electric Castle, oferind experiențe festivalierilor, iar festivalul la rândul lui, are două componente majore de CSR – conservarea castelului Banffy și grija pentru comunitatea locală, nivelul de trai a localnicilor crescând de când festivalul se întâmplă la Bonțida.

*Carrefour România. Deși este și el foarte aproape de casă, cred că fac cumpărături de maxim două ori pe an de la ei. Știu că au încă programul Banca de Alimente pe care îl desfășoară cu Crucea Roșie – dar aici este implicarea cumpărătorului, care dă din propriul coș de cumpărături alimente neperisabile (probabil dă și Carrefour ceva, însă habar n-am eu) și urnele de la case pentru donație directă către OvidiuRo (unde, din nou, tot cumpărătorul susține, mai ales cu măruntul primit rest și care se strânge într-o sumă destul de generoasă). Ce am aplaudat la momentul respectiv (2016) a fost o campanie Carrefour prin care 1% din valoarea produselor din categoria lor Primul Preț se ducea către asociațiile sportive de mici fotbaliști. Nu știu dacă se mai derulează programul, dar mi s-a părut super cool, având în vedere slaba și/sau inexistenta finanțare a cluburilor sportive de juniori.

Ce se întâmplă cu celelalte lanțuri de supermarket? Habar n-am. Ori nu comunică acțiunile de responsabilitate socială, ori nu le fac sau fac lucruri punctuale care n-au neapărat un fundament și un fir roșu.

Mai trec cam o dată la două luni prin Cora și nu mi-a sărit niciodată în ochi nicio campanie de responsabilitate socială. În Auchan nu mai intru din cauza unui sistem de plată care mă depășește (însă merită menționați pentru că au direcționat fondurile către cultură – mai exact film, România neîmblânzită fiind un documentar de tip must-see pentru toate categoriile de vârstă, eu l-am văzut de șase ori), Mega Image mă deranjează teribil pentru lipsa de respect față de consumator și de aceea nu mai cumpăr nimic de la ei – nu cred că am avut vreo cumpărătură de la ei fără vreo neconcordanță între prețul de la raft și cel din sistem, iar un “ne scuzați, nu s-au actualizat prețurile la raft” nu ajută. Cât despre Metro, Penny, Profi, Selgros n-am absolut nicio părere. Sunt ani de zile de când n-am intrat în vreunul dintre ele. Șiu doar că atât Metro, cât și Selgros, investesc destul de mult în povestea horeca – trainings și competiții pentru chefi, prezentări de produse and co. Dar la mine nu ajung lucrurile astea că nu fac parte din categorie. Și nici n-am văzut vreo campanie wow care să mă facă să susțin financiar și eu businessul lor.

Desigur, acum o să spuneți că nu contez, sunt doar un consumator din milioane de români. Dar dacă am fi mai mulți cei care am alege să dăm banii acolo unde și știm că într-o altă formă, se întorc în comunitate? Dacă am fi puțin mai informați despre cum putem ajuta și noi indirect comunitățile? N-ar fi mai bine?

Nu știu, întreb. Nu dețin niciun adevăr absolut, însă vreau să cred că alegerile pe care le fac sunt informate. Ceea ce vă doresc și vouă, România are nevoie de implicare activă, nu de comentatori de pe margine.

PS: să știți că această responsabilitate o am și față de alte produse/servicii. Tot ca exemplu, am un cont BRD pentru care plătesc comisioane lunar de vreo 15 lei, pe care îl folosesc cam o dată pe an, însă îl las activ dintr-un singur motiv: BRD este singura bancă din România cu un program asumat de susținere a culturii, domeniu care mă pasionează. Așadar, cred că merită cei 180 lei/an pe care îi dau fără să folosesc activ serviciul. E forma mea de mulțumire pentru ei.

PS 2: dacă restul de lanțuri de supermarket au campanii și nu știu eu de ele, my bad. Eu vorbesc strict din perspectiva mea, de consumator și relația mea personală cu aceste companii. Și desigur, despre responsabilitate socială și comunități.

Photo by Fancycrave on Unsplash

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial