Diaspora: cealaltă Românie care n-a ieșit la vot

Pentru prima dată în zece ani, nu votez. Am încurcat borcanele, n-am calculat cum trebuie diferența de fus orar, așadar aterizez în țară imediat ce se închid urnele. Însă tot pentru prima dată, sunt absolut uimită de spiritul civic al prietenilor mei: cred că am peste 50 de prieteni și cunoștințe care sunt astăzi observatori. Apoi, mai am o categorie de prieteni fără buletine de București care au plecat acasă să voteze, organizându-se în mașini special pentru asta.

Oameni buni, mă înclin. Voi faceți România bine 

Asta am scris pe Facebook în dimineața zilei de 11 decembrie. După care, am plecat din sudul Londrei spre aeroport, după ce am observat că este trafic intens și că voi face mai mult decât 40 de minute de la Victoria Station la aeroport. Am făcut 2h10min. N-am alergat după avion, ca alte dăți, dar nici n-am tăiat frunză la câini în aeroport – am ajuns cu o oră mai devreme.

Primul șoc l-am avut în autobuzul care mă ducea spre Victoria. În spatele meu, doi români, un el, 47 de ani și o ea, 45 de ani, amândoi din Sighetul Marmației. Au vorbit ei despre toate cele, până au ajuns la subiectul vot. Știau ceva de pe Facebook, dar nu multe. El zicea că se alege președintele, ea zicea că acum e de ales primarul. S-au hotărât să sune acasă, în România. Cei de acasă habar n-aveau de vot. Nici nu-i interesa. Din telefonul dat foarte tare, auzeam o tanti, cred că sora unuia dintre ei, țipând cum toți sunt o apă și-un pământ, nici măcar o găleata electorală nu le-au mai dat anul ăsta. După care au mai vorbit una-alta despre acasă și au închis. M-am întors și le-am spus că le-am auzit conversația și le-am explicat că se votează acum pentru senatori și deputați, cerându-mi scuze că intervin. Mi-am luat o suită de înjurături că trag cu urechea și că sunt o vacă nesimțită – am observat că românilor le place foarte tare expresia asta. De fapt, supărarea lor era pentru că înainte de discuția despre vot, au vorbit despre cea mai bogată prostituată din Sighet, câți bani face ea în Londra, câți bani trimite acasă, cum și-a făcut o super casă, etc. Și că eu am auzit răutățile la adresa ăleia. După care au coborât 10 stații mai încolo, boscorodind că e plin autobuzul de români proști. Eu fiind cea proastă, că le-am explicat ce e cu votarea de duminică.

Cu o tonă de energie negativă revărsată peste mine, am ajuns la destinația finală. M-am bucurat puțin de soare, duminică a fost o zi superbă la Londra cu 15 grade afară și niciun nor pe cer, în condițiile în care sâmbătă ne-a plouat de m-am inundat, iar la ora 14.00 era așa de întuneric afară încât voiam să mă duc să mă culc. La busul spre aeroport, lângă mine s-a așezat un român. Am schimbat amabilități în engleză, eram decisă să nu mai scot un cuvânt. Și în cele 2h10min petrecute lângă el, m-am uitat cum își verifica constant news feed-ul de Facebook și n-avea nicio referire de vot. Băi oameni buni, NICIUNA. Numai fete care mai de care mai buzate și aranjate, zeci, poate sute de selfies, știri din sport, tot felul de poze cu glume, însă niciuna despre vot. Știu, urât din partea mea, dar nu m-am putut abține să nu mă uit. Șocul meu secund.

Ajunsă la aeroport, conversam cu Ispas despre câți au ieșit la vot, care-i treaba, cum stăm, etc. Între timp, citeam ce scriau prietenii mei despre activitatea lor de observator. O tragi-comedie. Se afișează poarta de îmbarcare, se face coada specifică plus îmbulzeala aferentă. Stau deoparte, pe o bancă, citesc ceva despre psihopați. Absolut minunată cartea lui Jon Ronson, dar o să vă povestesc separat despre ea. Lângă mine, se așază un tip îmbrăcat din revistele pentru bărbați, care citea fix aceeași carte – probabil cumpărată impulsiv la fel ca mine de pe raftul de lângă casa de marcat a celor de la WHSmith căci avea un afiș mare cu half price. Asculta muzică la cărți și avea un avans destul de mare față de mine la numărul de pagini. La un moment dat, i se aprinde telefonul cu un mesaj de la Baby care-i spune că a votat, iar coada a durat doar 20 de minute. El îi răspunde că îi pare rău că n-a mai stat, însă la ultimul vot și-au petrecut 5 ore la coadă și nu voia să riște să piardă avionul. Mi-am zis în sinea mea că mai există o speranță, mai sunt români responsabili, da se poate, tinerii frumoși și liberi, etc. Și mă bucuram tare căci prietenii mei de peste mări și țări nu prea votează. Am dezbătut cu ei la un moment dat subiectul și l-am abandonat rapid, din motive de lipsă de interes.

Ne-am urcat în avion, toate bune, trei ore zborul, un pic de delay căci așa-i cu low cost-ul, aterizăm în România, se deschid toate telefoanele imediat după seria aferentă de aplauze, și aud din spatele meu “săracilor, iar a ieșit PSD”. Iar de la această replică, a plouat cu înjurături la adresa sistemului, în timp ce așteptam să se deschidă ușile. Și mă trezesc spunând … “dar voi ați votat?”. Da, nu m-am putut abține. Se face liniște, toată lumea se uita la mine, după care se aude un “păi dar noi n-avem treabă cu România, de ce să votăm noi? să voteze ăștia care au rămas”.

Și uite așa a venit șocul numărul trei. Sunt una care a rămas și tot rămân aici de câțiva ani de când mi-a încolțit prima dată gândul să plec. În cazul meu, n-a fost să fie. Și am avut câteva oportunități, dar nu s-au putut concretiza căci așa-i în viață. Și pentru prima dată în zece ani n-am votat, pentru că m-am grăbit cu biletele de avion și n-am fost atentă. Și tot pentru prima dată, am simțit că e timpul să-mi iau zborul. Sunt doar o “asta” în sistemul de referință al multora – de la autorități la oamenii de rând. Nu mă remarc cu absolut nimic, n-am făcut nimic senzațional pentru care umanitatea să mă țină minte sau pentru care să vreau să rămân aici sau să am de ce să rămân. Mă gândesc că aș avea o viață mai liniștită într-un colț de lume civilizat, unde oamenii contează pentru că sistemul e clădit pe realitate. Și pentru că viața bate filmul de cele mai multe ori, astăzi mi-a fost profund perturbat zenul. Și mă întreb dacă mai merită. N-am răspuns, dar mă gândesc până când îmi fac lista cu rezoluții de anul nou.

Iar despre ziua de ieri, o radiografie perfectă a făcut Oltea. Vă rog să citiți și să dați mai departe.


About


'Diaspora: cealaltă Românie care n-a ieșit la vot' has no comments

Be the first to comment this post!

Would you like to share your thoughts?

Your email address will not be published.