Home / Idei roșcate / D-ale Oanei (page 4)

D-ale Oanei

Waiting time

Inside my box: răbdarea

Pe la 1900, Caragiale publica în ziarul Universul schița D-l Goe, apărută ulterior în 1901 în volumul său “Momente și schițe”. Acest – Mam mare! de ce nu mai vine?… Eu vreau sa vie! – Vine, vine acuma, puişorul mamii! raspunde cucoana. s-a transformat 100+ ani mai târziu în una …

Read More »

Athazagoraphobia

athazagoraphobia – the fear of forgetting, being forgotten or ignored, or being replaced Uitarea-i o boală grea. Câteodată ți-o dorești, vrei să uiți oameni, locuri și momente. Vrei să uiți că ai simțit. Și după o vreme, îți iese treaba asta. M-am trezit la 6AM cu un scop precis. Doar …

Read More »

Carpe diem

Azi, acum trei ani.   A plecat dintre noi una dintre persoanele cu care am crescut, m-am maturizat, am râs, am împărtășit bucurii și tristeți, am petrecut până dimineața, m-a ascultat mereu, mi-a răspuns mereu la telefon, m-a binedispus, m-a ajutat și mi-a dat tot timpul senzația de bună dispoziție …

Read More »

Amintiri din copilărie: bacalaureat

Sunt iar mică, e iunie și mă pregătesc de bacalaureat. Întâmplarea face ca o rudă apropiată să moară chiar atunci și astfel să se reîntrăgească familia extinsă. La pomană, trec prin șirul de întrebări specifice: ce facultate vreau să urmez, în ce oraș, ce carieră îmi doresc. Răspund, cuminte și …

Read More »

Bucurie pentru tine

Sunt Oana și îmi place să surprind prietenii și oamenii apropiați cu tot felul de surprize, fără să fie nevoie de vreo sărbătoare. I’m a giver. Sunt un om drăguț care încă încearcă să fie plăcut de toată lumea. Slabe șanse, dar eu tot mă încăpățânez. Așa sunt eu. Și ca mine, …

Read More »

Îmbrățișări virtuale. Prietenii reale.

Sunt Oana și sunt un om suficient de prietenos încât să las oameni noi să intre la mine-n viață și suflet. Desigur, această calitate a mea îmi aduce în 95% din timp supărări, frustrări și tristeți, câteodată chiar lacrimi, căci mă implic destul de mult în bunăstarea celor pe care …

Read More »
Waiting time

Bătrânii zilelor noastre

Sunt zile în care mi-e dor de bunici, de copilăria trăită în micul lor oraș de munte, de discuțiile despre viață pe care le aveam cu bunicul, dar și de comentariile bunicii despre cum trebuie să fie un bărbat, nu orice bărbat, ci the one. Și în zilele alea, fără …

Read More »
Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial